Se-nfige spada timpului în mine

[Camelia Ardelean]

Se-nfige spada timpului în mine,

Tăişul vieţii lasă răni adânci;

Se caţără fantasmele pe stânci,

Să scape vii din turma de ovine.

 

C-o porţie de vril luptăm de ţânci,

Un petic de nădejde ne susţine;

Sub scutul inocenţei oare cine

Clepsidrei din dotare îi dă brânci?

 

Întinzi năvodul după o clipită,

Dar ochiurile sparte nu te-ajută,

Încerci o nouă cale – dinamită,

 

Să-ţi faci fărâme soarta revolută,

Mai caţi minute şi la recuzită –

Găseşti un târnăcop şi-o paraşută.

 

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc frumos, dragile mele, pentru prezenţă şi comentarii! Aşa este, "vril" înseamnă energie, forţa vitală, cea care ne ţine în viaţă. 

Mulţumesc şi celor(lalţi) care mi-au lăsat un semn al trecerii lor!

Îmbrăţişări tuturor!!

PS: Mulţumesc, doamna Lisia, pentru urare (cu scuzele de rigoare pentru întârziere)! Cu drag,

[Chris]

frumos,

ultimul vers este chiar tare :)

[Valeria Merca]

Un sonet frumos construit. Trecerea ireversibilă a timpului, aceasta e tema poeziei.

Cu plăcerea lecturii.

[Vasilisia Lazăr]

Bănuiesc că „vril” e energie. E un cuvânt din Tibet. Adică așa cred, că la asta te referi. Frumos, Camelia!

La mulți ani!

[Sofia Sincă]

Un sonet frumos așezat, buna la mesaj, corect alcătuit.

Însă nu știu ce este ăla vril. Nu există în DEX.

Am citit cu plăcere,

Sofi