Neputință

[Eftimie Gheorghe]

Nu poți iubi de drag pe românește

E interzis pe-nstrăinat ogor,

O ploaie cam ciudată ne topește

O ceață deasă-n suflet ne orbește

Și am uitat de țară și popor.

 

Cărările ni-s tot mereu înguste

Deschid prăpăstii gurile flămând

Și vin puzderii, norii de lăcuste,

Făcând prăpăd cu-amenințări injuste

Și mame-și pierd copiii blestemând

 

Cozi de topor se-ascund în ambasade

Și codrul moare neajutorat,

Se șterg din minte doine și balade

Aleșii-s tot mereu în escapade

Și cerul este tot mai strâmtorat.

 

Am așteptat degeaba primăvara

Din iarna grea ce tocmai a trecut,

Dar ne-a rămas în suflete povara

Și norii negri tot subjugă țara

Și soarele de mult nu l-am văzut.

 

Îngheață conștiințe destrămate

Și bunul simț e doar o amintire,

Desfrâu-și construiește cazemate

Moravurile vechi sunt reprimate

Și plâng icoane-n schit și mânăstire.

 

Tot așteptăm o nouă regăsire

Dar am pierdut din inimă firescu`

Stau cărțile uitate-n părăsire

Și zilnic auzim de-o despărțire

Și nu mai știm de domnul Eminescu.

 

Cu pieptul gol degeaba stăm în stradă

Și protestăm și cerem ajutor,

Nu-i nimenea în lume să ne vadă

Jandarmii doar mai vin la baricadă

Bătând din scuturi greu și sfidător.

 

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc Chris!

[Chris]

dezolare si patriotism, pentru dv. situatia aceasta este o buna sursa de inspiratie

citit cu placere,

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc doamna Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, am așteptat degeaba primăvara. :((

Tulburător!

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc frumos doamna Valeria!

[Valeria Merca]

Minunat! Am rezonat din plin.

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc mult pentru apreciere Gabriel! Și eu citesc cu plăcere versurile tale.

[gabriel cristea]

Felicitări! Un crâmpei liric ce curge năvalnic prin suflet esențe...