Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare
Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună
În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare
Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună
Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul
Bâlbâită-ntoarce vântul între sunete primare
Umbra îi foiește tainic peste pleoapele ei stropul
Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare
Stropii-i spală-ntreaga față și rimelul de pe riduri
Vălurindu-se de freamăt pune voalul peste lună
O păstrează-ntreaga noapte prizonieră între ziduri
Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună
Frunza mea de spaim-ascunde ochi migdale în lucire
Corpul ei o balerină hainele-i sunt prea sumare
Levitează ca o muză în profunda nălucire
În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare
Doar aplauzele minții se întrec netulburate
Se visează între frunze ține-un curs de la tribună
Dar un fulger cu viteză plimbă strigăte ciudate
Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună
Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună
În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare
Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună
Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare
Adaugă un comentariu
foarte frumos!
Din trudă și cunoaștere, nu poate ieși decât un lucru minunat. Felicitări, Carmen!
VB
Excelentă glosă, Carmen! Toată lauda!
O minunată glosă reverberând zbaterile frunzei! Remarcabil, Carmen!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE