Râde frunza

[carmen popescu]

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

 

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul

Bâlbâită-ntoarce vântul între sunete primare

Umbra îi foiește tainic peste pleoapele ei stropul

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

 

Stropii-i spală-ntreaga față și rimelul de pe riduri

Vălurindu-se de freamăt pune voalul peste lună

O păstrează-ntreaga noapte prizonieră între ziduri

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

 

Frunza mea de spaim-ascunde ochi migdale în lucire

Corpul ei o balerină hainele-i sunt prea sumare

Levitează ca o muză în profunda nălucire

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

 

Doar aplauzele minții se întrec netulburate

Se visează între frunze ține-un curs de la tribună

Dar un fulger cu viteză plimbă strigăte ciudate

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

 

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

 

[Chris]

foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Excelentă glosă, Carmen! Toată lauda!

[Valeria Merca]

Minunat, Carmen! Admirație!

[gabriel cristea]

O minunată glosă reverberând zbaterile frunzei! Remarcabil, Carmen!