mă poartă trenul vieții cu spatele-nainte

conductorii în haite mă-ntreabă de bilet

îi mituiesc cu lacrimi și teancuri de cuvinte

să-l roage pe mecanic să meargă mai încet

și-i rog cu cea mai tristă privire de sub soare

să-mi caute și mie un loc să-mi odihnesc

țărâna ostenită de-atâta căutare...

ce scump a fost biletul și încă-l mai plătesc

cu lacrimi, umilințe și valuri de sudoare…

de-atâta vreme,…

Doamne, cât aş vrea să-mi fiu,

însă  oasele-mi bătrâne

se reazemă de pustiu.

O, şi câte-aş vrea să ştiu…

însă  mintea-mi limitată

vede apă şi se-mbată.

Cerne-mi, Doamne, grâul…

Psihedelic, flori de gheață

Îngeri amăgesc din zbor;

Se-nfioară-n dimineață

Roibii fluturi și mi-e dor

De livada curgătoare,

Unde vântul e morar…

Se plâng crăițele ce mor

Pe bruma strălucind în soare,

Că nu există îndurare

Și nici vreun factor protector.

N-au parte de răscumpărare

La veșnicul conchistador,

Se plâng crăițele ce mor

Pe bruma strălucind în soare.

Adesea se îmbracă-n dor

Dar nu-și găsesc nici alinare

Și, mintea-și pierd de disperare

În vreun bordel  din Sobibor,

Se plâng crăițele ce mor.

Nu-i om ce n-a trădat...
E om ce nu mai vrea s-o facă;
E păcătos, dar lepădat....e de păcat...

Nu-i sfânt ce n-a greşit...
E sfânt ce nu mai ştie cum s-o facă;
Cu vina în Scripturi eternizată...e păcătos la nesfârşit...

Nu-i Dumnezeu ce s-a-nervat...
Dar cred că uneori ar vrea s-o facă;
Când plebea de păcat salvată...se-ntoarce-n propriul păcat...

cultiv gânduri în cascada  timpului, 

îngeri sculptați din cuvinte

ascund esența vieții în tainele lumii

pe un stol de amintiri 

fericirea se stinge

ca o floare de cactus

pierdută…

Ușor pe cărare

și tata se duce

și mama pășește încet,

îi simt cum ne pierd

cum li se desfac

zările sus…

În Ţara Luanei se-ntâmplă minuni,

Luceferi de taină se frâng în genuni.

Se sparg în izvoare rotund curcubeie,

Ca şolduri sfioase și tari de femeie.

In Ţara Luanei îţi pierzi răsuflarea,

Vorbeşte pădurea, se-ntinde cărarea,

Poeţii își scaldă privirea divină

In raze de soare, crâmpei de lumină

Și ramuri se zbat în vâltori și rafale,

Cuprinsul se-ntinde cu braţele goale.

Cu fluturi ce nu pot vreodată să…

Adoarme haita zilei. Luminile s-au strâns

în iterații dense pe un contur unit,

de cer tăiat în două. Apusul s-a strunit,

aprins de neiubirea suspinului…

Mi-e viaţa filigran de flutur

Ce s-a lipit pe-atele de lumină,

Merg şchiopătând, destinul e de vină

Când s-a desprins de ultimul lui număr.

Oglindă sunt, convex în imitaţii

Mă văd din alţii când ei  văd prin mine,

Sunt egocentric inimii în vine

Când umbra îmi aduce incantaţii.

Trec umilit de zgomotul mulţimii

Precum e iarba stau sub vorba cetei,

Am…

Abundă raiul de-mplinite vise

Și griji necazuri nu ai cum să ai,

De toate astea Domnu-l izbăvise,

Adio bani, adio și parai.

Un „dar” există, că de-atâta lene

Nici Domnul însuși nu a prevăzut,

Că s-ar putea s-apară fenomene

De lăcomie la vreun decăzut.

Și-a stabilit Preasfântul reguli clare

Cu limite la mers și la mâncat,

Nu că n-ar fi cumva în rai mâncare

Dar toți se îngrășau…

sonet

Când l-au trezit din somn pe Ștefan vodă

Purtând pe umeri aura-i de sfânt,

I-au raportat că la guvernământ

Miniștri ne fac viața incomodă.

Că au adus în țară o metodă

De parcă sunt jurați cu legământ,

Să vândă țara ca pe un veșmânt

Uzat și rupt ce nu mai e la modă.

Și-a ridicat Măria sa sprânceana

Și,  aruncând cât colo damigeana,

I-a adunat pe răi și sicofanți

Și de…

Bate toaca, iar văzduhul se aprinde de lumină

Clopotul duios ne cheamă să dăm sufletelor  tihnă

Spre-a păși în rugăciune în biserica-i sfințită

La întalnirea cu Hristos – iată, cina-i pregătită!

Ușile sunt larg deschise, Mielul  Jertfei ne asteaptă, 

Duhul Sfânt purces din Tatăl într-o taină să-L prefacă,

Îngerii din cer coboară și-n altarul de lumină

Darurile-s pregătite ... Veniți, masa este…

Aștept

Deziluzii străine,

Față-n față cu mine...

Pierdut

Între gânduri deșarte

Și filosofii înalte...

Singur

Cu-n dezgust și o vină

Încâlcită-n lumină...

mă cuibăresc în gândurile mele

cu așternut de dor mă învelesc

și dezbrăcat de bune și de rele

mă-nalț în vis sperând să te-ntâlnesc

în urma mea o mână de țărână

descrie-n somn umila mea poveste

cu fir prelins de-a ochilor fântână

departe ești și nu-mi mai dai de veste

doar visele-n picioare mă mai țin

mă sting de dor puțin câte puțin...

S-a-ntețit bătuta fricii

și a măștilor de paie,

de nu te ridici, Culaie?

Ți-au vândut talpa opincii,

ți-au smuls crucea încrustată

și copacii din pădure,

iar tu stai sub timpuri sure

și cerșești din poartă-n poartă...

Brazda-i stearpă ca o stâncă,

grâiele nu-s ale tale;

Stele nu-ți scapără-n cale,

se…

Aleșii mei tot dau cu gura

C-a înflorit piscicultura,

Și după faptele citate

Se pare c-ar avea dreptate.

C-a devenit deja notoriu

Ce-a scris ministru-ntr-un memoriu,

Că marea pare să ațâțe

Atât amar de mândre fâțe.

Că sar din apă de te-nchini

Un număr mare de rechini

Și-n capul statului, la soare,

Stătea cândva un lup  de mare.

Or fi mai mulți e-adevărat

Dar nu s-au…

Dorul

este fiorul

nemărginit

și nemângâiat

al cerului

fără de aripi.…