Doina lu' Culaie

[gabriel cristea]

S-a-ntețit bătuta fricii
și a măștilor de paie,
de nu te ridici, Culaie?
Ți-au vândut talpa opincii,

ți-au smuls crucea încrustată
și copacii din pădure,
iar tu stai sub timpuri sure
și cerșești din poartă-n poartă...

Brazda-i stearpă ca o stâncă,
grâiele nu-s ale tale;
Stele nu-ți scapără-n cale,
se târăsc, Culai, pe brâncă!

Ghioagă nu mai ai la stână
și nici câini cu tință-n frunte;
Ți-au făcut deșert din munte
și mocirlă din fântână.

Iar căciula țuguiată
ți-au schimbat-o pe o șapcă,
și tu stai ca într-o zarcă,
sub moșia-nstrăinată.

Mai demult, vreo pălălaie
te-ar fi smuls din hora mută;
Astăzi cine să ascută
,,fierul plugului'', Culaie?

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri! Sărbători Pascale cu spirit românesc!

[Mihaela Popa]

trist, adevărat, trist...

[Valeria Merca]

Atât de adevărat și trist, însă și atât de ales și convingător scrisul tău! Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

O, Doamne, bietul nostru Culaie! De voie, dar mai mult de nevoie, s-a "modernizat". Așa e, Mihaela. Dar, din păcate, nu mai e nici cal, nici măgar. E o corcitură jalnică.

Minunat, Gabi!

[Nădejde Angelina]

Iar căciula țuguiată
ți-au schimbat-o pe o șapcă,
și tu stai ca într-o zarcă,
sub moșia-nstrăinată.

 Trist și adevărat!

[Sofia Sincă]

O doină din amintiri ale timpului dar care și astăzi sunt valabile. Printre rânduri se simte furia prezentului. Ceea ce a fost cândva nu mai este nici ieri şi nici azi. De viitor, ce să mai vorbim...

Versuri pline de nerv și deosebită simțire lirică.

Am citit și am apreciat,

Sofi

[Mihaela Suciu]

S-a modernizat Culaie...