Poem lui Icarus

[Mihai Katin]

 

 

 

Mi-e viaţa filigran de flutur

Ce s-a lipit pe-atele de lumină,

Merg şchiopătând, destinul e de vină

Când s-a desprins de ultimul lui număr.

 

Oglindă sunt, convex în imitaţii

Mă văd din alţii când ei  văd prin mine,

Sunt egocentric inimii în vine

Când umbra îmi aduce incantaţii.

 

Trec umilit de zgomotul mulţimii

Precum e iarba stau sub vorba cetei,

Am învăţat să scriu în urma cretei

Peste şotronul dedicat  uitării.

 

Şi când pierdut voi fi într-o mătase

Un ghimpe de-ntuneric va străpunge

În teama ce încearcă a mă-nvinge

Când am aflat să zbor cu-aripi de oase.

 

[Valeria Merca]

Înțeleg că nu ați acordat atenție rimelor. Și eu sunt de părere că o (mică) revenire pe text ar fi benefică. :) 

Am citit cu plăcere.

[Mihaela Popa]

plăcut!

[gabriel cristea]

Frumos! 

[Sofia Sincă]

La vremea introspecției bine pus în vers trăirea singurătății, dorința de a te înălța și de a lăsa în urmă tot ce nu a fost bun.

Același lucru spun și eu, rima nu este corectă peste tot. flutur-număr; mulţimii-uitării - nu rimează. Se poate reface, e păcat de miezul poeziei, de modul cum este tratat mesajul.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumoasă poezie, dar aveți grijă la rimă.