povestea lumii este suma intrigilor țesute în odăi elegante

atunci când ninsorile ating punctul critic

fumul amăgește destul încât să credem că nu mai avem unde merge 

fără vin restul timpului cade într-o adâncă dezamăgire

de parcă ne-am fi pierdut tinerețea la jocul de cărți al iubirii

asul de inimă roșie scoate limba împleticită de pofte

se răsucește pe călcâie

umple sertare cu lucruri intime-

dorințe femeiești ce nu…

leagă-l de masă a zis unul roșcovan

deschide-i cartea de bucate

și lămurește-l cum e cu tocana răscoaptă

se amestecă teama și neliniștea

pe jarul încins

se dă în clocot și te gândești

dacă mai…

Nicicând nu uită pruncul

sânul mamei,

Și prima sa icoană - chipul ei!

     ****

Vedeam

în curcubeu și-apoi în alb și negru,

urechile mă gâdilau

sau îmi sunau a spaime,

atingeri moi ori pișcături viclene,

miros de flori ori scârnăvii ...

Înțelegeam și  învățam ce-i mama,

ce unică și fără de egal,

cât de înalt era albastru-n ochii ei,

câtă durere ascundea în lacrimi,

câtă iubire risipea în…

încotro să alerg Doamne

când mintea are alți pași decât inima

iar pe drumul furnicilor nu mai e loc

nici măcar

să privesc înapoi?

și se face departe peste tot…

Îmi par un țăran,

trag plugul prin piatră,

sub vremea curbată,

nu Calul Troian.

Prin piatră și lut

respir ca un faur;

Și…

  și asta fac în fiecare zi în genunchi

mă rog pentru viață și cer iertare

corpului meu care nu mai adună în el

soarele după-amiezii

linia orizontului este o frânghie

care îmi leagă mâinile la spate



am articulat visul cuvintelor

pe care l-am urmat pe cărări încețoșate

ca una care primește încuviințarea unui…

Numește-l
aduce lacrimi
acolo unde inima bate pentru el.
Vă rog frumos
să mă iertați
că v-am fost
femeie.
M-am dăruit
pură
am fost...
Mulțumesc
pentru darul libertății
mi-era mai bine fără
El
mi-a pus cerul
prea aproape
de tâmplă.

Vă las ochii mei căprui şi obrajii cu pistrui să le duceți dorul,

Păsările albăstrui şi puiendrii nimănui ce nu cunosc zborul!

Vă las raza soarelui pe sub geana cerului să cadă în valuri,

Peste floarea prunului ce-n suflarea vântului dansează pe dealuri!

Vă las crucea lemnului, din inima Domnului să vă mântuiască,

Cu răşina bradului şi untul pământului să vă lecuiască!

Vã las apa din ulcior şi ultimul gălbior să vă luați o…

- nu ți se pare c-ai mers prea departe?

ce folos îți aduce știința de moarte?

aruncarea gândului mult prea departe

unde nimic nimănui nu se-mparte -

doar fiori de nefire și spaime deșarte

- adevărat grăit-ai, dragostea mea!

n-am să mai cer veșnicie de stea

am să-mi port sacul meu de molecule

cât mai sunt…

            Luceafărului

Miroase-a iod 

            și-a liniște nălucă

                          în celularul…

cred că niciodată n-am scris despre tine

eroule

poate din comoditate

ori din dorința de a nu te pierde

printre rânduri

săpasem câteva tranșee dar le-am umplut cu flori

să derutez inamicii…

Dochia zilei de luni,

Cu cojoace și călțuni,

S-a pornit în zori de zi

Pe costișă a sui.

Nu-i păsa de geruleț;

Fluturându-și părul creț,

Sprintenă zorea cu spor

Să mai scuture un nor.

Diademă își dorea

Din zburdalnici fulgi de nea.

Să-i ascundă părul sur,

Cu văl alb, fără…

luni

e martie și nu fac nimic

marți

arde focul în vatră și parcă

niște soldați de plumb

devin prizonierii unui coșmar…

Pentru tine am urnit munți și-am alergat prin ploaie,

Am îmbrăcat umbrele cu flori să ți le-aduc în dar.

Pentru tine am înotat prin valuri și noroaie

Să-mi fii și să-ți fiu alături în zile și nopți de Gerar.

Pentru tine-am descătușat focuri și am mers doar pe jar

Să-ți sădesc în…

De ziua ta, cu toții știm

Că primăvara noastră

E o fântână cu venin

Săpată la fereastră.

Ai adunat, de multe ori,

Nectarul din magnolii;

Oare ce faci cu-atâtea flori

Strivite de orgolii?

Femeie-mamă, ruga ta

Sfărâmă chiar și munții,

Pe soare ori pe vreme rea

Adună-n…

leagănă-mi inima fără de vânt

vorbește-mi fără cuvânt...

deschide-mi poarta spre vis

reînvie în mine albatrosul ucis

dezleagă-mă de umbra de lut…

sunet surd lovește pământul 

pădurea vuiește, urlă 

aruncată-n vorbe, ura mă strivește 

capul 

îl las să îmi cadă, 

cu raze și flori să opresc măcelul

nori frământ în palme

cu copii în brațe

să plouă cu pace

un gust de fier mă trezește-n noapte

sunt prinsă în cușca durerii 

s-a dezlănțuit furtuna

în toate culorile, cerul scuipă gloanțe 

sunt râuri de sânge sub scutul inimii

să…

Mă întorc la lucruri pământești
să reproduc ideea
de om.
Absența ta
mă leagă
de o rugăciune.