Mi-e gândul din grâu

[gabriel cristea]

Îmi par un țăran,
trag plugul prin piatră,
sub vremea curbată,
nu Calul Troian.

Prin piatră și lut
respir ca un faur;
Și spicul de aur
mă soarbe tăcut.

Mi-e gândul din grâu
un zvâcnet de moară;
Răsară, răsară
grânețe pârâu!

Boiane, Boian,
semințele ierbii
își murmură cerbii
prin naiul lui Pan.

Pășesc prin obscur
cu raza pe frunte,
și-n piscuri de munte
sunt ochii-mi de mur.

Din veacuri noian,
sub dealuri de piatră,
trec versul prin vatră
și-mi par un țăran.

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor celor care au poposit prin grânețe! Onorat de comentarii și aprecieri!

[Chris]

frumos, frumos!

[J’arrive!]

     Curge frumos amfibrahul... Felicitări, Gabriel Cristea!

     VB 

[Denisa Curea Popa]

Deosebită apreciere! 

[Valeria Merca]

O imensă bucurie lectura poezie pe care o scrii! E o senzație atât de plăcută să citești asemenea versuri. 

Admirație, Gabriel Cristea!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mi-e gândul din grâu
un zvâcnet de moară;
Răsară, răsară
grânețe pârâu!

Să răsară, Gabi, să răsară! Și din gânduri, versuri. Știu, nu e ușor (trag plugul prin piatră), dar grâul e de aur.

[Sofia Sincă]

Gânduri ancestrale alături de speranța pâinii cea de toate zilele. Dorul de libertatea naturală, pură, elementelor de care sufletul are nevoie. Un poem plin de vibrație candidă.

Cu deosebită plăcere,

Sofi