Luceafărului
Miroase-a iod
și-a liniște nălucă
în celularul alb.
Tu te frămânți
precum cerbul căzut
la margini de păduri;
Și stele ning
pe ziduri de cetăți
însingurate,
ce-au devenit
corăbii murmurând;
Simți ugerul de timp
amăgitor
și pohta cruntă
de lapte ne'nțărcat;
Genunchii-ți tremură
sub àripă de înger;
O, setea te cuprinde,
ce tristețe!
,,Nu e păcat?*
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?"
Patul de fier
îți arde tâmpla,
ca fierul înroșit;
Vizeta cea sumbră
se deschide,
și-nchide un luceafăr
într-un pahar cu lapte;
Și Tu te nărui
sub pașii unui tei…
Timpuri de hoți
ferecând visele
și neatinsele
eternități.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Chris, pentru apreciere!
Mulțumesc, Valeria! O clipă din Eminescu...
Mulțumesc mult, Vasilisia, timpurile urâte par să se reîntoarcă precum o roată ruginită zdrobind sevele ierbii...
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă!
foarte frumos!
Răvășitor!
Admirație, Gabriel Cristea!
Cât de frumos, Gabi! Cât de frumos!
Citind cele 4 versuri ale poetului, meditam la cele ce se petrec zilele acestea. Și m-a podidit plânsul.
Lumi halucinante născute din neputinţă și din docilitatea gândului spre speranţă, mereu în promiscuitatea viselor, ademenind cu braţe întinse drumuri târzii.
Deznădejde și eșec.
Profund și trist!
Am citit cu interes și am apreciat modul de a transmite sentimente,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE