Resemnare

[Grig Salvan]

- nu ți se pare c-ai mers prea departe?
ce folos îți aduce știința de moarte?
aruncarea gândului mult prea departe
unde nimic nimănui nu se-mparte -
doar fiori de nefire și spaime deșarte

- adevărat grăit-ai, dragostea mea!
n-am să mai cer veșnicie de stea
am să-mi port sacul meu de molecule
cât mai sunt încă zile destule
și picioarele de drum nesătule

lângă tine, iubito, îmi voi opri deseori
umerii aplecați și ochii căpriori…
am să-mpletesc în părul tău des
pânză de păianjen ce noaptea țes
când lumânarea îmi țese umbre pe chip
și numai versuri de moarte-nfirip

am să m-agăț de tine așa ca un scai
cu toată puterea, ca înecatul de-un pai
lângă tine pieptul mai puțin mă doare
îmi trece mai iute de sperietoare
nu mă mai gândesc ce simplu se moare
mă uit cum dispare roua în soare
mă bucur de rouă… și-a ei înălțare

[Chris]

e bine daca v-ati resemnat,

citit cu placere :)

[Valeria Merca]

Un dialog imaginar cu ființa iubită prin care poetul își propune să renunțe la gândurile negre și să se lase pe mâna iubirii benefice.

Un text mai puțin inspirat, modest. Ai tu poezii mult mai reușite! :)

[Vasilisia Lazăr]

Resemnare?

Am citit...

[Sofia Sincă]

Asta ce e?!

Un discurs în vers de începător, simplu, cu ritmuri sărite, cu rime la fel, aiurea...

Nu mai știu ce să zic...

Sofi