zilele cu tine erau de neînchipuit cu infinite emoții

și certuri silențioase//zilele mai lungi decât era firesc

pictate în culori de apă

și orice dialog între noi  era  atât de calin

fără umbra misterioasă a poeziei

fără drogul ei pur// dialog pe note joase

țineai ambele mâini în buzunar iar eu încă de atunci

visam orașe mari liniștea de 2000 de carate

nu-mi pria

felul tău de a fi insolent veșnica ta grimasă

mă…

mă doare sec priveghiul ce s-a ascuns în mine

nici nu mai sunt același proscris…

TANGOUL SENTIMENTELOR

                                                    Motto :

       Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult.

              Sacha Guitry  - Alexandre Georges-Pierre Guitry, 1885 -…

tot pe jos pe jos pe jos

pieton cu dusu'-n os

când la deal și când la vale

cătător de băi termale

când pe munte când pe șes

băutor de vin ales

când pe cald când pe furtună…

Se sting copacii, le curg flori,
Pământul sec tăcut le-neacă
Cu a nemuririi dulci fiori
Le îmbie în etern să treacă.

Cu ramuri negre, temători,
Se înalță către cer să zacă,
În rugă plâng, ispășitori,
Atât le-a mai rămas să facă.

Se sting copacii, pieritori,
Iertare vor doar să culeagă
Când vor călca, neștiutori,
Pe drumul ce nu vor s-aleagă.

Luminează-mi Doamne Mintea, întăreşte-mi Trupul Doamne!

Răul ce m-apasă iară, e rod al drumului prin spini,

du-mă înapoi la Tine din mucegaiu-acestei toamne

ce înfloreşte dezbinarea în fiii Tăi, nişte străini...

Ne-ai dat pământul drept grădină, darul tot L-ai prins în ea, 

roditor s-aducă hrana altor zeci de lumi ca asta,

dacă ar fi armonie şi nu foamea de a avea

şi nu foamea de putere ce împrăştie năpasta.

Ai vrut…

un gol am în suflet, un gol nesfârșit

și numai tăcerea-l mai poate cuprinde

din tot ce-am avut și din tot ce-am iubit

rămas-a doar clipa ce-n taină mă vinde

cuvintele toate mi s-au risipit

de pe buzele mele uscate-n tăcere

din tot ce-am avut și din tot ce-am iubit

mi-a rămas doar ecoul șoptit în cădere

iar mâine... mâine același refren

mă va duce departe de cerul promis

va trece pe-alături și ultimul tren

odată cu dorul... ce nu ți…

Şi totuşi ninge cerul cu alb de căi lactee,

Spirale necuprinse de galaxii celeste,

Şi ninge pe pământul a cărui epopee

Începe din lumină şi creşte, creşte, creşte…

Azi ninge să mai spele o maculată lume

Drogată cu emfatic, cuprinsă de morbid,

Avidă de putere, de spaţiu-ntins, anume

Să-şi satisfacă jalnic egoul insipid.

Şi tot azi ninge altfel, cum nins-a de când firea

Pentru copiii zilei plecaţi pe derdeluş,

O primă-nvăţătură, că asta…

voi fi ce-am fost și poate

mai mult decât atât

pe scena fanteziei

un mare nod în gât

mă vor trata cu șuturi

diverșii oratori

mi-or da un ceai cu miere

sau înlocuitori

mă vor purta la doctor

scuipa la tomberon

ori dus ca să mă taie

great sandu macedon

și poate că mai multe

le-aș…

Iată ziua binecuvântată: Solstiţiul cu miros de tei !

Primesc secunda ce mă-ncarcă cu un şuvoi de bucurie.

Zâmbeşte roua prinsă-n iarbă şi-mprăştie în jur scântei,

când soarele se oglindeşte în mii de sfere-n armonie...

Mă plimb cu gândul solitar, punând hotar în jur, să zbor,

în lizieră sunt iubit de iarbă, frunze, păsări zeci,

din tălpi coboară-ncet în lut prin rădăcinile de dor

tăcerea timpului trecut bătătorind poteci,…

dezbrăcată în cuvinte

ninsă negura se trece

ropotele morții line

precum focul mă petrece

pavăză la colț de lună

rodul lumii se întrece

la răscruce de lumină

mortul candela alege 

Să gândești tot timpul, dincolo de cerul

Care ne îmbracă mai mult decât haina!

Să nu tai cu vorba, fii precum dulgherul

Ce măsoară lemnul să-i audă taina!

Să te uiți în urmă, doar cu șoapta minții

Ca să iei din toate ce te-a…

toate-n jur iubito s-au grăbit să piară

au găsit în tine finul dezacord

vine o furtună…

(revizuită)

ce surpriză e să găsești

în tine străinul

cu aceiași ochi

cu aceleasi mâini

și destinul

închis într-o cușcă

fără stil și esență

undeva în adâncuri

nu-s unic supus la absență

ești vocea mea sumbră

ținută pe-al nopților fir

când ajung râu ce curge

cascadă-n delir

cu iluzii sinistre

ca vântu-n furtună

ești urletul sorții

la verso…

Mai fulguieşte-n vale în noaptea cea adâncă,

jăratec are pipa străluminându-mi neaua,

stau nemişcat în cale ca vulturul pe stâncă,

nu se grăbeşte clipa, aştept s-apară steaua...

Arome curg, tutunul fuior de fum răstoarnă,

fantome albe, sure, de ger încremenite,

împrejmuiesc cătunul cu scântece în goarnă

trosnind către pădure ecouri adormite...

Curg fulgii moi pe gene, lipsiţi sunt de culoare

iar…

tot ce pun pe note, tot ce scot în lume,

nu-i decât roitul unui mic folicul

ce îngrămădește lacrimi peste glume

până-și  umple singur sacul de ridicul.

șmecheraș de urbe, via mahala,

versul meu se-încruntă, peste rând, la voi,

sare ca o capră roșie sau ca

o potcoavă albă de pegas  old boy.

dă năvală-n case, sparge…