versul

[nicolae vaduva]

tot ce pun pe note, tot ce scot în lume,

nu-i decât roitul unui mic folicul

ce îngrămădește lacrimi peste glume

până-și  umple singur sacul de ridicul.

 

șmecheraș de urbe, via mahala,

versul meu se-încruntă, peste rând, la voi,

sare ca o capră roșie sau ca

o potcoavă albă de pegas  old boy.

 

dă năvală-n case, sparge bibelouri,

și își pune singur iepurii-n joben,

dă cu antiseptic, scoate din tablouri

femeiuști grăsuțe marca pol ruben...

 

îl tot mân din urmă, către farmacie,

să-și mai domolească pasul postmodern,

dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie

inimaginabil, hiper și etern!?

 

[Valeria Merca]

... „îl tot mân din urmă, către farmacie,

să-și mai domolească pasul postmodern,

dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie

inimaginabil, hiper și etern!?” - un final de zile mari!

Fain!

[Vasilisia Lazăr]

Sunt sigură că va fi cum vrea el: inimaginabil, hiper și etern.

Admirație maximă!

[Batmindru Lucia]

Citind aceste versuri construite chiar foarte bine, mă gândeam, cu umor, că ar fi timpul să mănânc din porția preferată de roșii cu branză de oaie căci vă asemănați propiul vers cu un drac :), citez:

"versul meu se-încruntă,"

"dă năvală-n case, sparge bibelouri"

"îl tot mân din urmă"

"dar te pui cu dracul "

[carmen popescu]

Viziunea este remarcabilă. Apreciez. Te-ai jucat cu numărul silabelor din vers ca să-ți trimiți mesajul. Acolo se mai poate lucra. Mulțumesc!