tot ce pun pe note, tot ce scot în lume,
nu-i decât roitul unui mic folicul
ce îngrămădește lacrimi peste glume
până-și umple singur sacul de ridicul.
șmecheraș de urbe, via mahala,
versul meu se-încruntă, peste rând, la voi,
sare ca o capră roșie sau ca
o potcoavă albă de pegas old boy.
dă năvală-n case, sparge bibelouri,
și își pune singur iepurii-n joben,
dă cu antiseptic, scoate din tablouri
femeiuști grăsuțe marca pol ruben...
îl tot mân din urmă, către farmacie,
să-și mai domolească pasul postmodern,
dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie
inimaginabil, hiper și etern!?
Adaugă un comentariu
... „îl tot mân din urmă, către farmacie,
să-și mai domolească pasul postmodern,
dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie
inimaginabil, hiper și etern!?” - un final de zile mari!
Fain!
Sunt sigură că va fi cum vrea el: inimaginabil, hiper și etern.
Admirație maximă!
Citind aceste versuri construite chiar foarte bine, mă gândeam, cu umor, că ar fi timpul să mănânc din porția preferată de roșii cu branză de oaie căci vă asemănați propiul vers cu un drac :), citez:
"versul meu se-încruntă,"
"dă năvală-n case, sparge bibelouri"
"îl tot mân din urmă"
"dar te pui cu dracul "
Viziunea este remarcabilă. Apreciez. Te-ai jucat cu numărul silabelor din vers ca să-ți trimiți mesajul. Acolo se mai poate lucra. Mulțumesc!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE