ochiul vântului vede tot

[Nuta Craciun]

   

este impudic să vorbeşti despre tristeţe când eşti fericit ţi-am spus

e ca şi cum ai mutila un copil nenăscut sau ai schimba soarta ciobanului mioritic.

în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ţi-e dor de Dumnezeu

de o posibilă flamă un combustibil ceva care să-ţi înarmeze pasul

o voce care să te asigure că poţi fi vesel fără niciun motiv

fericit şi absent să ciopleşti iarăşi inimi în lemnul cireşului din grădină

apoi să urci vara într-un vârf de băţ şi s-o plimbi înainte şi-napoi prin livada cu meri.

să te comporţi de parcă nu ai muri niciodată

să te piteşti la umbra unei păsări aripile să-ţi crească până la cer

aşa cum se întâmpla în copilărie când păşeai într-o biserică goală

şi duhurile intrau în sufletul tău cuprins de pioşenie.

să-ţi urce iarăşi sângele în inimă ca un samurai

iar între braţele tale goale timpul să se umple cu peşti

să golească oceanul Lagos iar visele tale să se joace din nou cuminţi

precum copiii în pântecul mamei.

[Denisa Curea-Popa]

Tot vede, tot aude... El și poetul. Fascinant!... Si eu, cititorul, mă minunez!

Mulțumesc, Nuța, și pentru acest regal!

Prețuire! 

[Nuta Craciun]

O împletire care mă bucur că a ajuns ața de frumos la tine, Sofi!!

Recunoscătoare cuvintelor si analizei tale! 

Aceeași apreciere! 

[Nuta Craciun]

Multumesc, Valeria , de semnul tău valoros. Da, e bine să căutăm mereu  frumosul din lucruri,  să ne putem acoperi cu el sufletul dintr-o parte în alta. Să nu rămână descoperit niciun colțișor. 

Aici în poemul ăsta, mă bucur că am putut găsi un ton mai optimist. Toate cele bune cu drag! 

[Nuta Craciun]

    Mă bucur că ai rezonat,  Vasilisia! Multumesc de semn! Mă bucur mult când cineva rezonează la cuvintele mele scrise, deși știm cu toții că de fapt nimeni nu poate scrie doar capodopere, toți avem punctele noastre de "genialitate" ca și de scădere, nici marii maeștri nu au scris doar capodopere, mereu a existat o operă mai bună decât alta. Eu în mod ciudat sau poate ăsta e normalul valabil la orice om care scrie, am momente când simt poezia de parcă cineva mi-ar dicta-o, "vine ea să mă caute", eu doar îmi las mâna să scrie. Probabil asta se cheamă insipirație. Și apoi am momente când scriu greu, când nu se leagă mai nimic, când citesc și par mulțumită dar după câteva zile realizez că nu rezistă, când șterg și rescriu iar și iar ... Asta e truda scrisului, între una și alta e bine că viața și scrisul nostru merg înainte!  

[Sofia Sincă]

O împletire armonioasă de optimism, meditație, de trăire euforică. Metaforele tale lasă fiori liric, speranțe forțe pozitive. Versurile curg pe firul ideii, concentrându-se într-un mesaj coerent, clar, explicit.

Deosebită apreciere,

Sofi

[Valeria Merca]

Minunat! Un optimism sănătos în care adesea ne regăsim. Ce ne-am face oare fără oaza de speranță și dorința de a savura frumosul?! El există, doar să știm să-l căutăm.

Cu marea plăcere  a lecturii.

[Vasilisia Lazăr]

să te comporţi de parcă nu ai muri niciodată

să te piteşti la umbra unei păsări aripile să-ţi crească până la cer

.

Ce stări! Cu fiecare poem, mă uimești, Nuța. Minunat și aici.