Seara căzuse pe creste cărunte

și noi ne grăbeam, alungați

de noaptea cea grea.

Tot coboram pe poteci de niciunde

și lupii urlau, depărtat,

de peste vâlcea.

Pasul iuțeam pe cărarea îngustă,

iar de pe costișă, un cerb

foșnind se-auzea.

Doi ochi luceau undeva, în pădure,

când alba rază de lună

în ei se-oglindea.

Iar tu mă urmai, o promisiune

ce încă, în inima mea,

se mai…

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

un vis de apă neîncepută

prea nemişcată prea tăcută

în care stele prinse-n gheme...

mă culc târziu mă scol devreme

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne…

mi-am pus la geamuri obloane
iar la intrare uși mari de stejar

mi-am împrejmuit curtea
cu ziduri masive de piatră

apoi la drum mi-am ridicat
o poartă înaltă de fier forjat

iar la sfârșit mi-am cumpărat
și doi alsacieni fioroși foarte:

poftim de mai vină, moarte!

Spune-mi, spune-mi ca mai avem un  dincolo

al meu, al nostru

unde norii încă se bat cap în cap

și unde  nici ursitoarele nu-ndrăznesc s-ajungă

Doar spune-mi, că marea nu este albastră

ci roșie și învolburată ca

sângele meu care se zbuciumă

și te cheamă în carne,

când nu ești aici.

Poienile sunt pustiite, 

licuricii își plâng lumina zdrențuită

așteptând diminețile.

Dar tu,

tu recită-mi din…

dimineața

îmi mai desprind

un strat de iluzii

de pe gene

ca și cum visele sau urmele lor

s-ar putea atât de simplu spăla

cu sarea din lacrima

rațiunii

rătăcesc prin mine

ca printr-un parc pustiu

cu frunze moarte pe alei

și bănci scorojite

de uitare

e-atâta liniște

și nicio pasăre

sunt atâtea cărări

și nicio urmă

doar eu

copac bătrân…

întotdeauna par trişti

de-aia nu-mi place să-mi fac prieteni

ori se îmbolnăvesc ori într-o zi nu-ţi

mai răspund

la telefon

inima se hotărăște greu pentru că oamenii pleacă

din loc în loc

nu  vorbesc cu nimeni

pe stradă

dacă mă întâlneşti

nu vreau să mă recunoşti

să mă obişnuiesc

cu tine poza aceea

este o întâmplare dintr-o viaţă

de care nu-mi amintesc cu plăcere

de parcă dragostea m-ar fi luat

prin…

alergam pe alei pârguite
să prind fluturele galben
eram legată de pântecul toamnei
dansam în jurul ei
ca să-mi alung de sub piele frigul

erau atâtea cioburi în aerul stătut
de parcă o căruță de zgomote
s-a răsturnat peste mine

cineva cânta în locul meu
dinspre toamnă
înspre inimă

Când am resuscitat zăpada

iubito era iarnă era vânt

din cerneală am scos spada

și-am înfipt-o în cuvânt

Iubito era iarnă era vânt

dar pe cap aveam o căciulă

timpul trecea înghețând

numai clipa în tăcere urlă 

Dar pe cap aveam o căciulă

din cerneală am scos spada

dar amintirea parcă-i nulă

totuși  am resuscitat zăpada

Iubito era iarnă era vînt

versul trecea…

Tunetul căzut din norul strâmb

mi-amintea că încă este vară ,    

luna prinsă-n colţul unui dâmb

cobora pe umbra de la scară.

Dar deodată, parcă din senin,

dinspre munţi venea o…

Dumnezeirea am descoperit-o mergând cu bunica la biserică

în fiecare sâmbătă mă spăla pentru a doua zi

în copaia de lemn cu săpun de casă…

Nu-s multe poeme-n lume să mă-nvețe cum să plâng

si tristețea cum s-o lepăd, valul fricii cum să-l frâng.

De n-aș fi venit pe lume cu cosițe și bujori,

m-aș fi dus de dragul morții să o cânt în sărbători.

Cu o barcă  uriașă dăltuită-n fir de lemn,…

când fiecare dintre cunoscuți are un prieten

convins

că poveștile unesc oamenii

cu o singură condiție

să fie adevărate

înțeleptul citează din cărți

atunci când se înmulțesc banii se înmulțesc și cei care

îi mănâncă

iubirea mea zdrobește cireșe în pavilionul urechii

sunetele ating înălțimi anormale

nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă

îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla…

nu-mi mai erai

știam asta

de când adăugasem

în metanierul răbdării

mărgelele deșirate în bagajele tale

de mâna hulpavă a ultimei Circe

spintecătoare de taină

dintre atâtea

doar ei i-am netezit visul tâlhar

decupându-mi

ostenită să mai număr

fereastră spre zbor

și totuși

mi-ar fi plăcut să mă uiți acolo

mi-ar fi plăcut să mă uiți o vreme

pe insula aceea cu nume de sfântă

unde vinul e mai…

răpciune se-aşterne în parcuri

ca un apus răstignit peste lume

aleile-şi adună la capete cerul

eu îmi flutur eşarfa

de parcă aş pierde pe cineva drag

ziua aceasta mi-aduce aminte de mâinile tale

crengi înflorite în care cântă privighetorile

până fac să danseze seva copacului

și nu știu de ce

slovele mele îmi par doar niște greieri rătăciți

prin ierburile mult prea înalte

din ultima lună de…

N-aș crede c-am fost ruptă dintr-o coastă,

Ci, mai degrabă, dintr-un râs cu lacrimi,

Că sufletul îmi umblă printre patimi

Și cântă fericiri, când bea năpastă.

Un șarpe să mă fi-ndemnat cu mărul?

N-aș crede că-n concentrica-i privire

Mi-aș fi pierdut hipnotizata fire,

Să-ncurc minciuna hâdă cu-adevărul.

Să îi fi dat Adamului trăirea…

Ia-mă-mă, iubite și m-aruncă-n cer,

să-ți fiu de pe boltă, pată de mister,

să mă rup în mii de diamante tari,

să crezi că sunt veșnici ochii mei cei mari.

Și din două stele de-un colț aninate,

să-mi faci doi luceferi plini de nestemate.

Unul să ne-aducă patima și focul ,

altul să deoache, să ne dea norocul.

Ia-mă-mă, iubite, ia-mă-mă cu starea 

și puterea apei din laguna verde,

Poate într-o zi…

Ca-ntr-un șah cu piese oarbe adunate dintr-o carte,

Noi ședeam de-a latul vieții, ne pândeam orice cuvânt,

Nici n-am observat cum timpul se-nclinase într-o parte,

Cum spărsese din ferestre, unui turn, strașnicul vânt.

Mai credeam că jocul este unul logic și corect.

Mâneci largi purta la masă ursitoarea, însă noi,

Ne priveam printre remize și ne întrebam direct,

Dacă toamna care suntem are-n sân destule ploi.

Mi-am pierdut…

sub firul de iarbă s-a întins

amintindu-şi tinereţea

unei albine

păzeam turmele

pe câmp noaptea

în pături de lână
povesteam

fericiţi să nu ne atingem

tu la spatele meu

să mă îndrăgostesc primul

în lumina de stele cu părul

despletit şi bărbia întinsă

lângă urechea mea care asculta

asculta şi tăcea

despre dumnezeu

încep dimineaţa târziu

cu un ceai negru în care strecor

fiorii unor bucurii relative

de la balconul alăturat

un el şi o ea îmi zâmbesc afabil

camuflând neîmpliniri

ce au coborât de mult în oase

rozând încheieturile

pe trotuar trecători îngânduraţi

merg parcă la întâmplare

purtându-şi umbra speriată

fete bătrâne

şi veşnic îndrăgostite de altcineva

înfloresc…