Tunetul

[Corneliu Neagu]

Tunetul căzut din norul strâmb

mi-amintea că încă este vară ,    

luna prinsă-n colţul unui dâmb

cobora pe umbra de la scară.

 

Dar deodată, parcă din senin,

dinspre munţi venea o vijelie

aducând cu ea numai venin

peste aşteptarea mea târzie.

 

Şi în roata vântului cuprins,

auzeam urări venind din flintă

în adâncul gândului desprins

din zăpezi căzute peste nuntă.

 

Am simţit cum cerul se rupea

peste umbra ei întârziată,

vântul peste umăr îmi striga:

nu se va întoarce niciodată!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, Chris! Un comentariu care mi-a umplut inima de bucurie!

[Chris]

mi-a placut cum si natura este participanta la suferinta autorului

Am simţit cum cerul se rupea

peste umbra ei întârziată,

vântul peste umăr îmi striga:

nu se va întoarce niciodată! - ultima strofa mi-a placut in mod deosebit

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, stimate prieten și coleg de condei Petruț Dan, pentru acest comentariu profund și elegant ce pune în evidență descifrarea clară și precisă a mesajelor esențiale pe care autorul a dorit să le transmită cititorilor săi! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Un comentariu frumos, emoționant și just, stimată doamnă Vasilisia Lazăr! Vă mulțumesc cu prietenie și respect, onorat!

[petrut dan]

Un poem solid, cu imagini deosebite încă de la început, am vizualizat și mi-a plăcut luna coborând pe umbra scării, o imagine ce înscrie de la jumătatea terenului) și rămâne pe retina cititorului, dar tot poemul este alcătuit din „cărămizi” lirice pline de forță, este și normal, având în vedere titlul și subiectul, cu mențiunea că, spre deosebire, noi cititorii ne vom întoarce în pagina dvs., avem de ce! Cu stimă!

[Vasilisia Lazăr]

În acest poem, fuziunea dintre natură şi dragoste este perfectă. Neîmplinirea iubirii se manifestă printr-o tristeţe dilatată cosmic. Am citit cu emoție... Felicitări!