vorbe melodioase

[petrut dan]

prin ce se leagă omul de pământul său,

ce forțe interioare îl țin precum gravitația-

muncile câmpului,

dragostea pentru părinți,

ura?

 

copiii îi mor de boli scumpe

soția la naștere

și totuși

doar când pământul este amenințat devine neliniștit

de parcă și-ar înfrunta soarta

mai mult decât câmpul care îi dă hrană

la timp

se roagă pentru ploi

mai mult decât buștenii care îl încălzesc oasele

în iernile lungi și pline de umbre

află în el motivul perfect,

asemănarea cu Dumnezeu-

suma poveștilor sale.

 

pentru cel care plătește

iubirea

înseamnă dorința de a crede

în ciuda rațiunii

mi-a auzit îndoielile

la o masă de lemn de prin partea locului

beam cu țăranii

stârneam vorbe

deși vinul era îndoit ca omul să poată munci

a doua zi

începea să mă doară

la fel

precum dispariția berzelor,

surâsul iubitei,

misticul zilelor când nu aveam voie să ieșim din casă;

foamea păstrase ceva uman în felul cum ispitea

disperarea să tulbure

pacea viitoarei recolte

 

când m-am îndrăgostit a fost de parcă aș fi ucis

fără să pun întrebări, fără să gândesc

îndeplineam ordinul în rând

cu

ceilalți bărbați de război

voința de a depăși frica înseamnă curaj

seara animalul din mine căuta marginea unui șanț

plin de apă

adormeam lângă grija zilei de mâine

moartea în straie albe mi-a promis că voi iubi

viața

s-a întors toată un zâmbet:

domnule,

voi îndrăzni să te sărut.

[petrut dan]

Alex, mulțumesc ma man, pentru prezență, comentariu, interes și dispoziție, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Prima parte mi s-a părut mai îndepărtată de ceea ce scrii de obicei, mai ales că tinerii nu mi se mai par atât de legați de pământ în ziua de azi... Dar apoi ai revenit și finalul este superb!

[petrut dan]

Lisia, în primul rând felicitări pentru accederea în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu atâtea evenimente care s-au întâmplat nu e de mirare că timpul devine foarte limitat, dar cu atât mai mult mă bucur de prezența ta, my lady, te mai aștept, cu drag!) 

[petrut dan]

Mulțumesc, Gina, te mai aștept, drag!

[petrut dan]

Nicoleta, îți mulțumesc frumos, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, aceeași prețuire, stimă!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez gestul , cu stimă!

[petrut dan]

Ada, mulțumiri și pentru tine, cu drag!

[petrut dan]

Monica, mulțumesc frumos pentru trecere și semn, te mai aștept cu drag!

[gina zaharia]

Da, vorbe melodioase! Totuși, mai cântă și după cum dictează viața. Ea, inima, zic! Aleargă de colo-colo, să lase semn chiar și la masa bărbaților/țărani, e drept, mai mult încurcând clipele,  dăruindu-le toată libertatea lumii, cu intenția de a le stăpâni. Promisiunea din final, a morții în straie albe, denotă faptul că speranța triumfă, orice ar fi!

Acu nu întreb „ce-a vrut să spună autorul”, nuuu! Fiindcă poetul gândește cu imaginația. Or aici e vorba despre un autor bun!