Toamna viselor târzii

[Stanescu Valentin]

 

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

 

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

 

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la uşă.

 

             Îmi aduce cufăr mare,

        ca o zână din poveste

    şi-n cămară fără veste

iată-i caldă sărbătoare:

 

struguri, nuci, gutui şi mere,

     coborând dintr-un tablou

          pudrate de un halou

               se aşază în panere.

 

               Eu privesc fără cuvinte,

          darul ei, nu-s încântat.

     Ce să-i spun cu un oftat?

Încearcă să mă alinte,

 

simte că am o tristeţe,

     nu-mi e zâmbetul firesc

          şi-mi cere să glăsuiesc,

               cum să scap, să mă înveţe.

 

               Ea, Toamna viselor târzii,

          mă-ncântă c-un cuvânt

     răsucit fuior de vânt

şi-mi spune sigur c-ai să vii...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mi-a plăcut! Jucăuș, minunat, alintat, într-un cuvânt: vesel. O creație frumoasă, plină de bună dispoziție, chiar dacă subînțelegem ...toamna, care ar presupune amintire, așezare, atitudine meditativă... 

Felicitări!

Vă mulțumesc pentru valenta lăsată la comentariul unei poezii despre doamna Toamnă.

Am exersat și eu valente și am ajuns la poezie cu rimă despre toamnă. A fost simpatic...! Mulțumesc!