stop-cadru

[Vasilisia Lazăr]

încep dimineaţa târziu

cu un ceai negru în care strecor

fiorii unor bucurii relative

 

de la balconul alăturat

un el şi o ea îmi zâmbesc afabil

camuflând neîmpliniri

ce au coborât de mult în oase

rozând încheieturile

 

pe trotuar trecători îngânduraţi

merg parcă la întâmplare

purtându-şi umbra speriată

 

fete bătrâne

şi veşnic îndrăgostite de altcineva

înfloresc iluzii

citind anunţuri matrimoniale

 

provinciali uitaţi de hrisoave

cu ogoare în sânge

vorbesc apăsat rătăcind

printre maşini şi tramvaie

 

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

dar ca o peliculă fotografică

adun flash-urile fiecărei zile

făcându-le apoi

să lăcrimeze

înflorind cuvinte

 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Mihaela, Cristina și Alex! Drag de voi!

[Chris]

da, foarte frumos,

[Mihaela Popa]

cotidianul surpins și redat  în cuvinte magice

admirație!

[bolache alexandru]

Un blitz asupra orașului prin ochiul poetului. Nu lipsesc anunțurile de la matrimoniale și nici trecătorii cu mersul lor haotic.

[Vasilisia Lazăr]

Manuela, mă bucur că ai rezonat cu starea mea din acel moment. Mulțumesc mult de apreciere, contează.

[Vasilisia Lazăr]

Da, știu melodia, domnule Katin, cam așa ceva... Orașul m-a fascinat mereu, dar mi-a creat și acest tip de stare, nu de puține ori, în spatele strălucirii, există și multe umbre. Drag de trecere și cuvânt!

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, cele din poezia mea sunt chiar fete bătrâne, nu doar nemăritate. :)))

Drag de cuvântul și aprecierea ta, mă bucur de emoția transmisă!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, versul liber mi-e cel mai aproape de inimă, dar, din când în când, cochetez și cu alte stiluri, să nu-mi ies din mână, fiindcă, de ce să nu recunoațtem, prima dată a fost poezia cu rimă pe care orice poet care scrie vers liber ar trebui să o stăpânească. Însă mulți poeți din zilele noastre nu mai ucenicesc deloc la versul clasic, arzând această etapă și devenind din prima dadaişti, ermetişti, obscurantişti, onirişti, hiper-super-criptosimbolişti.

Mulțumesc pentru ok-iul dat poeziei mele, fiindcă atunci când vine de la tine, pentru mine, e foarte important. Drag!

[Manuela Munteanu]

Spațiul este concret, timpul este relativ. De data aceasta, parcă ambele îmi par concrete și pline de sensibilitate. Tare frumos!

[Mihai Katin]

poemul    mi-a  adus  aminte  un cantec   in care  refrenul este :

mai  e cineva in orasul  acesta ?(Travka)....este  o  stare  ciudata si  in cantec si  in poem,o  anume  melancolie  ce  ne  devoreaza  subtil  dandu-ne  aripi!!!!...