cineva cânta în locul meu

[Nuta Craciun]

alergam pe alei pârguite
să prind fluturele galben
eram legată de pântecul toamnei
dansam în jurul ei
ca să-mi alung de sub piele frigul

erau atâtea cioburi în aerul stătut
de parcă o căruță de zgomote
s-a răsturnat peste mine

cineva cânta în locul meu
dinspre toamnă
înspre inimă

[Nuta Craciun]

Grig, uneori simțim doar ”cioburile” alea, mai ales toamna... dar când ne mai atinge și câte un cuvânt lumios de la prieteni, parcă se mai risipește puțin ceața, mulțumesc frumos! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc Lisia pentru că ai adus o rază de lumină în toamna mea. Cuvintele tale sunt mereu,  raze de soare care îmi amintesc de bunătate, omenie și verticaltate și care îmi fac tare bine! 

[Nuta Craciun]

Mihai Katin, acel ”cineva” vine dintr-un trecut care nu se vrea uitat... își tot face apariția și îmi  leagă între ele cuvintele. Mulțumesc tare mult! 

[Nuta Craciun]

Eu îți mulțumesc, Dan!

Părerea ta e importantă pentru mine și mă bucur că a ajuns așa de frumos mesajul acesta la tine!

[Grig Salvan]

Titlul e el însuși o poezie: „cineva cânta în locul meu...” Asta simt uneori și eu, că cineva mă locuiește și cîntă prin mine, dinspre mine spre ceilalți.

Începutul inocent seduce din start: 

„alergam pe alei pârguite
să prind fluturele galben
eram legată de pântecul toamnei
dansam în jurul ei”

Tare imaginea: „erau atâtea cioburi în aerul stătut”

[Vasilisia Lazăr]

O stare apăsătoare, de toamnă, una nedorită, dar... Ne pui la treabă, ne dai temă de reflecție. Frumos!

dansam în jurul ei
ca să-mi alung de sub piele frigul

[Mihai Katin]

alergam pe alei pârguite
să prind fluturele galben  primul  tablou

erau atâtea cioburi în aerul stătut
de parcă o căruță de zgomote
s-a răsturnat peste mine...al  doilea  tablou

cineva cânta în locul meu....intre  aceste tablouri  spatiul  se umple   metaforic  cu acel  cineva  ce poate face  legatura  intre anotimp  si  sentiment ...cine? ...poeta  o  stie  si  nu trebuie vreodata sa ne dezvaluie  secretul!

[petrut dan]

De fapt, poemul putea fi condensat doar în ultimul grup și rămânea la fel de sugestiv, ai vrut să nu fie singur și i-ai cusut și mâneci și buzunare, ba i-ai pus și o batistă frumoasă la piept, dar toate sunt reușite, se vede că ai gust și o sensibilitate aparte pe care le-ai exploatat din plin cu acest poem descriptiv, dar care îndeamnă la meditație și repaos! Mie, cel puțin, mi-a făcut bine, mulțumesc, cu drag!