Zbor rotit ca o cale lactee,

pierzându-mă-n vastitatea gândului

sau poate-n profunzimea lutului amforei dunărene...

Mă diluez în nori

și-ascult muzica pianului circular - dumnezeiesc!…

Intru în biserică

sau într-un rai părăsit

liniștea îmi îngheață picioarele

parcă aș duce un clopot în brațe

parcă n-am fost noi

ci două drumuri rănite de soarele verii

abia azi simțim greutatea aripilor

ești mai vie ieri

ca-ntotdeauna

dragoste

Costel Zăgan, Angoasele mele

Odată cu seara venită-n tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe rime stinghere

găsite-n poeme vorbind despre noi.

.

Iar noaptea ce cade din cer deodată   

aduce și visul, din…

te așezi timid la marginea unei dimineți

clipele sunt aripi de mortar le cari după tine

vezi lumea dintre coperțile închise

mai mult o ghicești ca pe un castel de vată

țesut sub pleoape ca pe o îngăduință

atunci când te poți îndrăgosti de o icoană rugându-te

căci divinul are forme omenești

de aceea poți crede că ceea ce vine este tocmai

minunea pe care tu o așteptai

dar niciodată nu te-ai simțit vrednic să rostești o rugăciune

și nici nu ai…

Lucea pe-a nopții cingătoare, 

Ca-ntr-un adânc de catifea, 

Un licurici țepos,  o stea,

Cu flăcări de mărgăritare. 

S-a stins subit în întuneric, 

Mănunchi de umbre, solitar, 

Ce încrestează un pătrar 

Pe chipul lunii, alb și sferic.

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui…

deschid whatsapp-ul cu oarecare pioșenie

ca pe o carte de rugăciuni

dintre cei vii la tine mă gândesc

ai mereu buzunarele pline

bomboane fără zahăr

cuvinte potrivite

și alte lucruri care mă ajută

să traversez mai ușor ținutul acesta mlăștinos

ascult cum un demon roade secunda

și mă întreb oare unde se duc zilele și nopțile

atunci când nu le număr

când viața se pierde în tăceri și…

     (Grig&Sever, după o idee de R. Kipling)

de se prelinge cerul pe-obrazul tău de ceară

și mâinile crispate pe tâmple ți-au rămas

de-ți bântuie trecutul în fiecare seară

și somnul... și nesomnul... și lacrima din glas

dacă ți-e ziua noapte și vezi spre răsărit

doar neguri furtunoase și ziduri care dor

iar steaua ta polară în nori s-a rătăcit

și simți sub tine golul celui din urmă zbor

de ți se frânge gândul și…

M-am oțelit în sinea-mi și-am îndreptat cătarea

Cu buza tremurândă și ochii viforoși ,

Am tras în aer însă, mi-era destul cărarea,

Să fugă inorogul în munții calcaroși.

Întoarce capu-alene, privirea-i mă inundă.

E Zeus din povestea Olimpului de foc,

Ochiul care mă-ngheață se zbate o secundă, 

Cu-o stranie durere ce mă aruncă-n joc.

Iar valul de iubire din ascunzișul firii,

Ce se pornește numai când glasuri…

Undeva, numai eu știu unde,

într-o lume trecută,

trei plopi ca brazii hotărniceau o țară –

acum, fără drum la ea,

fără pod, doar cu o punte

croită numai pentru 

parametrii ființei mele.

Tară, țară, vrei ostași?,

răzbate surd ecou 

dinspre doi băieți și-o mieluță

care populau atlantida 

cea hotărnicită

de trei plopi ca brazii,

o țară ce renăștea

în prag de…

Ți-aș da bună dimineața, tinerețe dispărută,

Dar te-ai dus, în depărtare, pe o cale neștiută.

Era cald la mine-n suflet și simțeam că este vară,

Ți-am urat și noapte bună, pe când m-am culcat, aseară.

Astăzi, când privesc oglinda, stând în colțul ei, cuminte,

Nu-i mai recunosc privirea, dar o știu, că ea nu minte.

Căutând un sfert de zâmbet prin întregul de mâhnire,

Văd ce a lăsat în urmă, pe obraz, orice trăire.

Te-aș fi…

Olog este poetul ce și-a scrântit penița

Și șchioapătă prin anii unor mai vechi istorii,

Prin universuri strâmte, ce leagă zburătorii

De veșnicii tăcute și triste, cu nojița.

Când ar putea străbate în lung necunoscutul,

Cu marșuri triumfale, pe dale de imperii,

Departe, prin misterul iubirii și plăcerii,

Să guste cu condeiul, în tihnă,…

când corbii se strâng aud glasul

este nevoie în altă parte de tine

o floare de vâsc iarna se apropie

nimeni nu schimbă ceva după visul din zori

arunc tot ce-mi aduce aminte

de morți voi face curat

locul mi se pare bolnav

nu există greieri întoarceri în timp

ar trebui să mă oprească până bruma nu cade

pe lemnul cu dâre de var

păsări într-o manevră periculoasă vor să abată iubirea

mai presus de orice mă…

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță

în formele lor

de reptile

și nori

***

norii se mișcă…

S-a înserat în podul cu-amintiri,

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar, în viața dintre ele.

Și goală-i tolba mea de fericiri.

Mai sunt încă vreo două felinare

Ce s-or aprinde singure, năuce,

Să lumineze alte coridoare,

Dar toate vor fi, de acum, caduce.

Și nu mă voi întoarce-n viitor,

Am fost dar n-am ales cuminte, veacul

Era-naintea primului meu zbor,

Și n-am știut de unde să-mi iau…

mergând la culcare

lumina îşi scutură veşmântul

pe creste de colnice

unde încă mai unduie îndurerat

un prezent fără trecut

amurgul topeşte în vase arămite

paşii sleiţi de povârnişul zilei

zbor uşor le este izvorul nădejdii

melos de umbre cadenţează

în palme bătătorite tăcerile

ierburile îşi descântă una alteia de deochi

luna le seamănă argint în plete

eu mă aşez lângă pomul din faţa…

despre care n-aș fi crezut că pot exista,

mă face să urc râpa mărăcinoasei iubiri, înjumătățit

de dorință,

îmi umplu mintea cu tot ce nu am curaj să cer,

nopțile când mă sperie totul,

aud focuri de armă,

sărutul tău lasă un aer uscat, semn că-mi plouă în gură,

să n-ajung ținta vreunei religii,

ce nu-și dă seama că minte

mai mult decât moartea. 

cine poate măsura pe întuneric,

croindu-și locul

în…

Trec anii mei ca păsări călătoare

spre un tărâm de vis nedeslușit

lăsând în urmă clipa care moare

pe-o margine de dor fără sfârșit.

Și-atâtea vechi speranțe, revenite,

se-adună-n poarta visului uitat…

E barul plin de nimfe despletite.

Când noaptea-ncepe să-și arate colții,

Apar femei desperecheate, triste,

Ce-așteaptă fiecare-n fața porții.

Acolo-n gesturi mici, una spre alta,

Își trec  câte-un client rătăcitor,

Dar sunt bărbați puțini în toată balta

De-abia se prinde rar, un peștișor.

Ea susură în gând ultima strofă

Din cântecul de lebădă rănită,

Și viața i se pare-acum, amorfă,

E un…

îmbracă-mă cu tine

dragul meu

rămână doar ninsoarea din păr

şi de-mi va fi prea cald

stinge-mă cu o lacrimă

naşte-mă iarăşi copac

fă-mi verde cuvântul 

adună-mi obrajii sub picăturile iubirii

şi spală-mi toate nopţile plânse vreodată

desenează-mă linie în palmele tale

nu-ţi fie teamă

că nu vom atinge vreo margine

fundătura ne va mărturisi

dacă apusul e-n…

mă plimb peste tot unde sunt droguri

sau cuvintele lipsă din rugăciunea de azi către diavol

nu mi s-au uscat lacrimile până când lumea a reacționat la trădare

și la tot ce nu putea dumnezeu să-și închipuie

din fiecare smochin blestemat mi-au rămas urmele

de gheare cu care păsări scurmau

după apă

încep să dau vina

pe starea de întuneric a soarelui salvat de medicamente

ridic pânzele speriat, libertatea  te…