în schimb la toate

[Vasilisia Lazăr]

îmbracă-mă cu tine

dragul meu

rămână doar ninsoarea din păr

şi de-mi va fi prea cald

stinge-mă cu o lacrimă

 

naşte-mă iarăşi copac

fă-mi verde cuvântul 

adună-mi obrajii sub picăturile iubirii

şi spală-mi toate nopţile plânse vreodată

 

desenează-mă linie în palmele tale

 

nu-ţi fie teamă

că nu vom atinge vreo margine

fundătura ne va mărturisi

dacă apusul e-n noi

[Culiţă Ioan Uşurelu]

„desenează-mă linie în palmele tale„

O expresie de forță.

Un poem care cucerește prin feminitate, dar și profunzime.

[Mihai Katin]

îmbracă-mă cu tine

dragul meu... sublime  si  sfasietoare versuri!

naşte-mă iarăşi copac

fă-mi verde cuvântul... o transfigurare a  trairii  sufletesti  in  magia  nemuritoare  a  naturii

desenează-mă linie în palmele tale... asumarea destinului  intr-un  mod   feminin desavarsit!

[gabriel cristea]

Estetica lirismului. 

[bolache alexandru]

Un orizont trist și un dialog când ninsorile au albit părul dar destinul iubirii e scris în palmele iubirii!

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, au și titlurile în engleză rolul lor, dar, aici, sigur trebuia altceva. Era, oricum, ceva provizoriu. Am schimbat, mi-a fost greu să găsesc un titlu și nu sunt încă foarte sigură că acesta e cel mai potrivit. O să mă mai gândesc. Mulțumesc mult de apreciere!

Dan, îți răspund mai târziu. )

[Amanda Spulber]

Am remarcat și eu versul „desenează-mă linie în palmele tale” și mi-a plăcut mult, dar și mai mult mi-a plăcut tema copacului. Îi spun temă fiindcă am observat că revine și mă face să mă gândesc la imaginea stejarului care îmbrățișează un tei înflorit. O legendă care îmi place foarte mult. Poezia e foarte frumoasă, dar nu îmi place că titlul este în limba engleză. În general, nu înțeleg de ce e nevoie de titluri în engleză.

[petrut dan]

„desenează-mă linie în palmele tale” este versul cheie ale acestui poem, și-mi pare bine că l-ai separat, dedicat iubirii, fără îndoială, și care vers deschide cel puțin trei direcții, având în vedere că, în palmă, sunt tot atâtea linii, cea a destinului, a minții și a inimii, din care subiectul poate alege ce-i trebuie de la tine, mintea, inima sau toate la un loc! Un poem confesiv, dar potrivit oricui pus în situația să descrie ce simte și ce vrea de la persoana iubită, chiar dacă, pentru a atinge un anumit nivel/margine, trebuie ca iubirea să strângă dovezi, că apusul premergător unui timp de odihnă și regândire a sentimentelor împarte cu cei doi același acoperiș! Din ce în ce mai bine, my lady!)