la fereastră

[Amanda Spulber]

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile

și nori

***

norii se mișcă lent

abia perceptibil

iau forme de reptile uriașe

cu burțile lor mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

tot mai aproape 

după un timp oamenii

își scot telefoanele 

valuri pozând

cu nonșalanță 

în formele lor de

reptile și de nori

 

***

La fereastră... 

La fereastră,
îmi beau ceaiul
și privesc norii.

Ei se mișcă lent,
abia perceptibil.
Iau forme de reptile uriașe
și trec încet,
la mică înălțime.

Cu burțile lor mari și albe,
alunecă deasupra pământului
și parcă nici nu mai sunt nori,
ci spumă de valuri, 
izbindu-se de stânci.

Ar putea să se prăbușească,
dar nu o fac.
Doar plutesc ușor,
din ce în ce
mai aproape...

După un timp, oamenii
își scot telefoanele
și-i fotografiază.

Valurile pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile
și de nori.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Mihaela.
Manuela, Alex, Gabriel, vă mulțumesc.

[Mihaela Popa]

îmi place cum ai redat comportamentul uman actual, nimic fără a face o poză, aici "valurile pozează cu nonșalanță"

[Vasilisia Lazăr]

Da, da, e și mai bine. 🤗

[Amanda Spulber]

Vasilisia, am pus forma propusă de tine, dar am eliminat comparația. Am lăsat toate cele trei forme fiindcă mi se pare o lecție folositoare. Sper că nu deranjează. Și îți mulțumesc mult. 🤗

[Vasilisia Lazăr]

Da, Amanda, mă bucur că ai înțeles exact ce am dorit să spun. Să zicem și așa, dai și mai mult mister.

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

ca niște reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile

și nori

[Amanda Spulber]

Vasilisia, scuze. Am vrut să răspund, dar s-a întrerupt conexiunea. Acum am modificat și ultima parte. Dacă vrei să te mai uiți o dată și mulțumesc mult pentru această lecție. :) Am vrut să descriu o impresie pe care am avut-o acum doi ani. Erau niște nori mari deasupra dealurilor și semănau a dinozauri.

[Vasilisia Lazăr]

Ei, daaa! Este mult, muuuuuult mai bine.

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur că ai încercat și versul liber, Amanda. Ar fi fost mai bine dacă era scrisă cu litere mici la început de rând și fără semne de punctuație. Dar mai mult de atât, fără multe dintre cuvintele de legătură care nu fac altceva decât s-o transforme în ceva mult prea enunțiativ pentru poezie, mult prea explicativ și lipsit de mister. Fii mai misterioasă și să nu-ți pară rău după unele cuvinte niciodată. Să nu trăiești cu impresia că cititorul nu va înțelege exact ce ai vrut tu să spui. Și, dacă nu va înțelege totul, ce? Și, dacă va înțelege altceva, ce? De aceea e poezie! 

Ideea e frumoasă, la construcție e încă de lucru. Dar, perseverând, vei reuși.