Zbor cu-albastre penaje, în zori,

Spre câmpia ce leagănă flori;

Mă înalț, mă cobor - E un vis?

Parcă-s vântul din ierburi, proscris…

Nu mi-e clar de e noapte sau zi;

Norii…

Sunt singur, Doamne,

departe de cel pe care l-ai zămislit.

M-ai ridicat din pământ

dar zborul meu a fost prea scurt ...

Sunt asemenea copacului,

rând pe rând îmi pierd frunzele:

frunzele amare ale răutăţii…

La poarta uitări se-adună regrete

venind dintr-o antică plajă

pe cântec vrăjit de sirene ascete

ce vor să mă prindă în mreajă.

Se-aude departe o primă soprană,

cu triluri prelungi mă despică,

iar cântecul său, de fată orfană,

la margini de nori mă ridică.

O voce mai gravă, de…

Ploaie străvezie, ploaie de amurg,

Nu-mi distruge mie fructele în pârg,

Nu te las, copacii să mi--i dezgolești

Fără flori, și-n umbră să îi umilești.

Rece, ploaie, rece, și cu stropii lungi

Uită-mă-n câmpie, visele s-alungi

Să îmi speli păcate și să le albești,

Și cu miez de suflet să mă învelești.

Spumele să vină, tălpile când dor,

Să îmi dăltuiască pasul mai ușor,

Vântul să adie și să mă…

dacă te-ntrebai ce mai fac

de am uitat sau nu încolțirea care ne poartă neștiut adn-ul

află că mai înghesui fugar între coaste ruguri

respir sacadat din fisuri largi cât o viață

și mă încăpățânez

să nu mă dezbrac total de mine

în pulsul ispititor al unei supernove

știu

(când nu-mi…

poem nimănui

te-am întâlnit într-o seară sub tei

cum mi-apari uneori și în vis

ochii tăi pradă doar ochilor mei

„de unde ești frumoaso?” ți-am zis.

ai tresărit, venind de la sine

o întrebare cât mai șiret

„domnule, în vis, chiar oricine

mai aruncă o vorbă discret!”

o, de-ar fi stele pe cerul pustiu

le-aș cerși lor un pic de noroc,

dar tu, vezi doamne, acum…

Când conștiința firavă,

Ca răsăritul dimineții

Țesut din muguri de vise

Crescuți din umbra nopții,

Se strecoară ca o hoață

Pe sub pleoapele umede

Și-ntr-un joc divin, sărută

Infinitatea spiritului,

Sub privirea universului,

Sublime, se nasc gândurile,

Deopotrivă dar și blestem.

Semințele lor timpurii,

Ca dragostea pruncului

Când își privește mama,

Se lasă purtate de valuri

Prin…

Cred că înnebunesc,

zic,

am o pasăre speriată

zbătându-mi-se în piept

și furnici pe limbă.

iar noaptea rotundă

stă pe umerii mei.

Tu ești nebună,

spui,

de când te știu.

Eu

nu știu

de când mă știi tu,

poate doar m-ai desenat

cu un creion obosit

pe pereții gândurilor tale.

Tăcem

ca două stele șchioape

desprinse de pe cerul gurii.

Dar

dacă înnebunesc

peste nebunia…

SONET II  

Prin tot ce fac storc sufletul din mine

Și răscolesc durerile murdare,

Amanetând, cu scopul să omoare,

Tot ce e pur și tot ce este bine.

Dar viața mea de vor să mi-o doboare

Să spurce țelul ce mereu revine,

Privesc spre Cer... și el mă va susține...

Tot ce-mi distrug mă pune în valoare.

Și voi scăpa din chingile meschine,

Găsind și azi o nouă…

               Umbra mea coboară-n iarba deasă,

          zăboveşte-n vreme de-o secundă,

     aşteptând ca lujerul să iasă

şi din el laleaua cea plăpândă.

Soarele-i plăcut, vântul adie,

     norii răsucesc fantasme-n fuior,

          Sufletul se-ncarcă-n flori de poezie

               şi de viaţă plină mi se face dor.

          Păsări cuiburi renovează în zori,

     se întorc în plai stoluri de la…

Un monstru-n dormitor

o fi tristețea? poate.

Sau fumul unui suflet îngreunat de moarte.

Mă pipăi, sunt în viață, sau poate mă înșel.

Dezamăgiri, emoții, atâta frământare,

misterioase umbre se-ntrec în alergare

și-nvăluie tavanul,

când trupuri cad din el.

O scurtă existență, oracole pierdute,

a sânge și pierzare miroase…

cântec în ploaie

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră -

un cuc cânta, hainul, sub o coastă

iar roiul frunzelor purtate-n vânt

hălăduia cu dorul pe pământ.

Tu, pasămite, în cealaltă zare

îți pieptănai tristețea peste mare

și vulturii din ochii tăi, sub cer

îmi sfârtecau din vise și mister,

iar vremea arămea sub nucul sfânt

norocu-mi jefuit, fără veșmânt

pe care-l…

Am apărut pe-o frunză-nmugurită,

De sus, se legănau în ploaie, stele,

Pe-un colț de cer, Luna abia ivită

Își aranja culcușul printre ele.

Aveam aripi de-argint pe umeri goi,

Cu o tiară și bagheta mea vrăjită,

Știam că vin din neam ales, de soi,

Și doar unui bărbat eram sortită

. . . 

Ecouri mă frământă și acum,

Respir anevoios cu tine-n gând,

Cer Domnului din mine să amân

Moartea…

Revin și atașez emisiunea înregistrată. Clik pe link-ul următor:

https://soundcloud.com/user-669345969/emisiune-ion-lazar-da-coza-02…

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

(Eclesiastul 3:1)



M-am odihnit în temple de tăcere,

Așa m-au învățat cândva poeții,

Mi-au spus că lângă ziduri toți drumeții

Aduc ofrandă lacrimi nu avere.



Că pot să-mbujoreze iar pomeții

Ținând în măini destinul cu putere

Așa de strâns cât inima o cere,

Vibrând ca în cutremure pereții.



Trecutul neschimbat în urmă cade,

Ca un strigoi răpus de…

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare

sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,

îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare

care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă

se zbat fără speranță,…

                                                                                                         Lui Ion Lazăr da Coza

                                                                                                                         ai venit din lumină

                                                                                                                         ai dăruit lumină

               …

Cer albastru și ochiuri de nori,

Flori de piersic, ceață în zori,

Soare blând, chemări răsunând,

Zbor de păsări, pereche căutând,

Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase

Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,

Sunt magice vremuri, tulburând interior,

Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,

Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și…

aștept să cresc aripi - 

vântul îmi șoptește: ( - de unde atâtea aripi? am rămâne fără păsări), 

rezemată de tulpina unui copac, stau cu ochii în soare,

și de ce nu? e singurul care mai e același, neschimbat, 

mă uit în jur,…