Braconaj

[chindea maria elena]

dacă te-ntrebai ce mai fac
de am uitat sau nu încolțirea care ne poartă neștiut adn-ul
află că mai înghesui fugar între coaste ruguri
respir sacadat din fisuri largi cât o viață
și mă încăpățânez
să nu mă dezbrac total de mine
în pulsul ispititor al unei supernove

știu
(când nu-mi capsează nervurile uitări de contrabandă)
ochiul meduzei nu se înfruntă fără oglindă
palmele nu mai împăduresc umbra dintre atingeri
fără să ceară voie și îngăduință de la nimeni
visul iese din acuarela cuminte a zilei
își orchestrează sălbatic propriile vernisaje în sorburile
sângelui

dacă te-ntrebai de mă mai țin minte
în caz de urgență îmi poți asculta inima îmbrăcată în depărtare
vei auzi cum pun în rastel pupilele de flăcări
până schimb softul pulsului
și curăț poleiala de pe brațele scorojite de țipăt

sub atâtea șosele cancerigene
marcajul de ceruri nu mai este opțiunea negociabilă
între amnezii de ocazie
pașii mei încă decopertează geneze
și le pune sub lupă ca sub arsura unui sărut
deși nu mai risipesc silabe la intersecțiile tuturor ființelor
dacă nu sunt licitate aprig de sete

cu sau fără procură stelară pipăi ecoul neantului din mine

frecvența unui fulger încă îmi acordează venele
vibrantă sau în surdină
muzica îi restartează clipei timpul și dimensiunea sorocită

imunitatea scăzută
mă obligă să ocolesc smogul îmbrățișărilor
la grătarele de week-end socializez cu focul și cu duhul apelor
cerbicind umil coamele să le-mpletesc

costumul efemerului nu mai este de mult etanș pentru mine

dacă te-ntrebai cum îi simt țesătura misterului

mă uimesc și azi ca dintotdeauna

cum se toarce din artere precum o taină însămânțată cu jurământ 

sub iarba fiarelor
firul nevăzut al cusăturilor sacre și neașteptat de fragile

braconajul de stele nu poate fi oprit

[Maria Mitea]

Braconaj, scumpă Marie, ne dai un titlul șmecher,  ca la vânătorii de umbre :)

Un poem țesut din smaralde! 

La Mulți Ani cu inspirație și alint de la Cel de Sus! 

Te cuprind cu mult dor și drag! 

[Stanescu Valentin]

Maria Elena, adorm citind şi povestind altui timp în vis realitatea din care ies. Stările se întrepătrund şi aşa ajung să visez cu ochii deschişi ceea ce am trăit dincolo şi uit aşa de repede...

 

[gina zaharia]

La mulți ani frumoși, Maria!

[Amanda Spulber]

La mulți ani, Maria! Cu sănătate, spor și inspirație să fie! Să păstrezi uimirea și optimismul!

[Tudor Cicu]

Când „visul iese din acuarela cuminte a zilei” ne putem și noi întreba: cum simte cititorul acestui poem „țesătura misterului”, când mai degrabă pare a se situa prizonier într-un labirint tare încâlcit printre cuvintele rămase să-i descifreze o lume marginală, o lume care se furișează infinit printre nuanțe? Dar, ca în orice poem oniric-vizionar, scris în transă suprarealistă, avem aici și tabloul complet al superimaginației poetei; unul care acceptă secvențe halucinante, mai curând unindu-se cu perspectiva reală a unor „ferestre” prin care privim viața într-o notă fantastă.

[Ada Nemescu]

La mulți ani! GERRA 

Să-ți fie metafora mereu bucurie!

🍀🦋🌸

[Monica Pester]

Maria , ești cu totul specială !

Faci din suferință, artă și din durere, hrană spirituală.

Trăiești în două lumi, cu o ardoare, simplitate și determinare, rar întâlnite.

Te admir din suflet !