Doar o rugă

[Monica Pester]

Ploaie străvezie, ploaie de amurg,

Nu-mi distruge mie fructele în pârg,

Nu te las, copacii să mi--i dezgolești

Fără flori, și-n umbră să îi umilești.

Rece, ploaie, rece, și cu stropii lungi

Uită-mă-n câmpie, visele s-alungi

Să îmi speli păcate și să le albești,

Și cu miez de suflet să mă învelești.

Spumele să vină, tălpile când dor,

Să îmi dăltuiască pasul mai ușor,

Vântul să adie și să mă cuprindă,

Să-mi fure oglinda agățată-n grindă,

Să nu îmi văd chipul șters și adumbrit,

Jelindu-și în taină tot ce a iubit,

Și îmi spuse muma, vorbă din popor,

Iubirea nebună nu-i un joc ușor,

Stâncă ți-ar fi  fost sufletul golit,

Când pornea furtuna de la răsărit,

Foc te  zvârcolea până la apus,

Rămânând în ploaia ce pica de sus.

[Grig Salvan]

O rugă pentru puritate și frumusețe, pentru păstrarea sufletului curat și îndepărtarea temerilor, pentru eliberarea de păcate și învelirea sufletului cu bunătate. Cadență plăcută, ritm curgător, ton elegiac, dar și întăritor.

[Monica Pester]

 Amanda, ɓucuŕia èste a mèa văzând că îți place genul acesta de vers

Mulțumesc 

[Monica Pester]

D-le Cicu, pe cât de neașteptată, pe atât dè  on̈orantă este intervenția d-voastră. Multumesc pentru descriere , mă pliez exact pe aceasta.

Mulțumesc frumos!

[Monica Pester]

D-le Cicu, pe cât de neașteptată, pe atât dè  on̈orantă este intervenția d-voastră. Multumesc pentru descriere , mă pliez exact pe aceasta.

Mulțumesc frumos!

[Monica Pester]

Denisa, mulțumesc mult pentru vorbele frumoasé.

[Amanda Spulber]

Mi-a plăcut această invocație care transformă ploaia și vântul în entități doar purificatoare, îndepărtând latura lor distructivă.

[Tudor Cicu]

Partitura acestor vise sub ploaia „rece” de amurg brodează în „arie populară de cântec” versuri aparținătoare unui lirism aparte poeticii feminine, în care transferul de personalitate al poetei m-a teleportat pe un tărâm miraculos și la discreția unei minime rostiri în tabloul primelor „focuri” ale iubirii. Tema atacată adaugă, aici, câte ceva din fragmentarismul tău biografic, mai exact, câte „ceva” din aura unei poete împăcat-confesive.

[Denisa Curea-Popa]

Iubirea ne pune adesea într-o stare vulnerabilă, în care este aproape imposibil să rămânem complet nemodificați.

Cu bucuria lecturii