poem nimănui

[Tudor Cicu]

poem nimănui

 

te-am întâlnit într-o seară sub tei

cum mi-apari uneori și în vis

ochii tăi pradă doar ochilor mei

„de unde ești frumoaso?” ți-am zis.

 

ai tresărit, venind de la sine

o întrebare cât mai șiret

„domnule, în vis, chiar oricine

mai aruncă o vorbă discret!”

 

o, de-ar fi stele pe cerul pustiu

le-aș cerși lor un pic de noroc,

dar tu, vezi doamne, acum e târziu

când să mai oprești timpul în loc?

 

câte vorbe... poate azi sub un tei

se mai spun într-o noapte de vis

și ce poem pentru buzele ei

într-o viață! atunci să fi scris.

[gabriel cristea]

Un magistral poem retro! 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem superb care se adresează celor ce caută răspunsuri în adâncul propriei conștiințe, navigând pe mările tumultoase ale visului și realității, dorinței și pierderii. Este un cântec al sufletului pentru orice inimă care a simțit vreodată ecoul singurătății în camerele sale interioare, pentru oricine a țesut amintiri din firele nețesute. Titlul, foarte sugestiv.

[Tudor Cicu]

Valentin: Poetul e un evocator. Dacă îl înțelegi ești poet ca și el. (ceva în genul acesta spunea A. France)... dar, noi rămânem la Filantropia: mâna întinsă care nu spune o poveste... nu strânge în jurul ei cititorii, nu? Altfel vorbim în pustiu. Salutările mele!

[Stanescu Valentin]

Tudor, ai adus o poezie între vis şi realitate. În ea se pot regăsi mulţi dintre noi. Ea se rescrie în minte cu alte şi alte cuvinte.

 

Frumoasă poveste sub tei

c-un zâmbet fugar ce s-a stins...

În parcul Central, unde-a nins,

El caută pe urmele Ei.

[Tudor Cicu]

Gina: Bănuiala că a fost ”ceva” într-un decor (pe care îl admirăm toți cei care poposim în Copou, la teiul lui Eminescu), acum destul de familiar pentru tine... buzoianca-ieșeană, mă duce cu gândul că și o trimitere la poveste, în poezie, se poate transforma într-o modalitate de a lua contact cu universul. Iar poemul devine cutia de rezonanță a unei ființe, care asemenea lui Icar, și-a pus aripi să zboare... și să evadeze din labirint. 

[Tudor Cicu]

D-na Denisa: Toți știm că ficțiunea nu conține criterii ferme de adevăr, dar povestea întrezărită într-o poezie lasă spații mari de interpretare oricui. Mulțumesc de lectură și cuvinte!

[gina zaharia]

Poemul tuturor care-i simt parfumul și-l trăiesc! Teiul, martorul șoptelor dragi, va recunoaște, oricând, că și tăcerea are farmecul ei, iar viața... viața nu poate lega visele nici măcar într-un buchet. Prețuire!

[Denisa Curea-Popa]

Ca o poveste ce se întreține în amintiri.

Cu bucuria lecturii