April

[Stanescu Valentin]

               Umbra mea coboară-n iarba deasă,

          zăboveşte-n vreme de-o secundă,

     aşteptând ca lujerul să iasă

şi din el laleaua cea plăpândă.

 

Soarele-i plăcut, vântul adie,

     norii răsucesc fantasme-n fuior,

          Sufletul se-ncarcă-n flori de poezie

               şi de viaţă plină mi se face dor.

 

          Păsări cuiburi renovează în zori,

     se întorc în plai stoluri de la Sud,

albina sărută chipul unei flori,

 

ochii tăi  zâmbesc prin înţeles subtil,

     dorul lor intens în seară-l aud

          când renaştem plini de forţă în April.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, v-a plăcut plimbarea prin acest April. Sunt în aşteptarea unui vers liber şi încărcat de sensuri pe care îl aduceţi din când în când pe pagina Dumneavoastră. Inspiraţie şi bucurie!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Stanescu Valentin]

Maria Elena, îţi mulţumesc pentru acestă nouă trecere pe aici în cuibul de cuvinte al paginii mele din ţinutul Însemnelor Culturale. Ţi-am simţit absenţa în multe seri. Să te găsească primăvara cu bucuria de a trăi şi a scrie o zglobie poezie cu lumini de păpădie!

 

Păpădie

 

Die, die păpădie

zâmbet clar de primăvară,

vântul dezbrăcat adie

de la răsărit în seară.

 

Die, die păpădie,

ochi de soare în grădină

risipeşti pe la chindie

cerculeţe de lumină.

 

Die, die păpădie

sufletu-mi înalţi spre stele,

floare pură şi mlădie

 

prinsă-n magic curcubeu

în grădina casei mele,

când zâmbeşti zâmbesc şi eu !

[chindea maria elena]

Mi-au plăcut „renovările” tale și zorii plesnind ca niște muguri de viață pre limba timpului!

[Stanescu Valentin]

aDa, mulţumesc pentru vizita în primăvara mea. Dor de viaţă este în jur. Privesc cireşii, perii, zarzării, prunii şi ceilalţi pomi şi florile din grădină şi zarva vrăbiilor, tăcute toată iarna. Toate au pornit cu dor de viaţă şi s-au întâlnit cu gerul şi zăpada. Parcă nu-ţi mai arde de poezie.

 

Gerul de primăvară

 

In această dimineaţă Zâna gheţii ne „răsfaţă”

prinde-n chingă să se-ncingă: frunza rară de afară,

case, străzi şi alte prăzi, zâmbet înlemnit pe faţă

căutând a cât-a oară început de primăvară,

 

gândului cu amintiri să-i lucească năluciri,

timpul să îl prindă-n bloc, nemişcare-n orice loc,

să nu ai ce să admiri, goluri multe în priviri,

îngheţat al vieţii foc cu-o centură de mijloc,

 

jocul minţii să tresară,  să zâmbeşti şi să te doară,

modelând melancolie prinsă-n zbor de poezie...

doar cuvântul către seară face frigul să dispară

şi vibrăm în armonie cu speranţa energie.

Şi cu toate acestea...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, vă mulţumesc pentru aprecierea timidelor încercări de poezie. Unii răzbesc prin versul liber să exprime molcom sau vulcanic fel şi fel de stări. Eu m-am cantonat în încercarea de a aduna gânduri în cuvinte pe care să le torn în forme fixe, forme care nu întotdeauna sunt pe măsura cuvintelor şi mai dau pe afară...

[Stanescu Valentin]

Tudor, voi încerca să găsesc o carte semnată Ion Roşioru dar până atunci am citit ce am găsit pe internet. Un munte de volume de scriere în multe genuri, traduceri , etc. mă determină să iau atitudinea melcului şi să mă retrag la alte îndeletniciri... Inginerul din mine încearcă uneori să îşi amintească momentul decisiv atunci când am decis a merge către inginerie decât spre poezie ... Asta este! Mulţumesc pentru îndemn.

[Ada Nemescu]

Dor de viață!

aDa

[Denisa Curea-Popa]

Plin fe viață, cu o atmosferă blândă și caldă care ne aduce-n suflet frumusețea micilor momente fragile  de zi cu zi. Prietenesc și comentariul domnului Cicu.

Bucurii!

[Tudor Cicu]

Valentin: Departe de mine să cer cuiva perfecțiune, când abia noi cei trecuți prin poezie de pe vremea școlii respectăm toate astea, dar formele fixe prozodice (ca în cazul sonetului) necesită păstrarea unui ritm prozodic clar (ori troheu ca în cazul primului vers  al tău din strofa 1 (unde accentul cade pe prima silabă), ori iambic unde accentul cade pe a doua silabă ca în versul următor, al doilea, din prima strofă). Era bine dacă ai fi păstrat alternanța aleasă, dar în strofa a doua și restul amesteci ritmul amfibrah (accent pe silaba mediană)  cu cel anapest (abia silaba a treia accentuată), dar și cu cu celelalte două menționate mai sus (în amestec)... nu simți la rostire că muzica versurilor scârțâie?, ca să nu mai spun că nr de silabe al versurilor 10/10 din prima strofă ... alunecă la 10-10-12-11 în a doua strofă. și continuă în terține cu alte lungimi de picior al versurilor. Cere, sau caută de undeva o carte de poezie de Ion Roșioru: un maestru al elidei, ronsetului, catilienei, schaltinienei, sonetului, etc... și verifică, la el, tot ce am zis.  Mulți de la ÎNSEMNE au învățat de la maestrul Roșioru.