Resemnare

[Denisa Curea-Popa]

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”
(Eclesiastul 3:1)

M-am odihnit în temple de tăcere,
Așa m-au învățat cândva poeții,
Mi-au spus că lângă ziduri toți drumeții
Aduc ofrandă lacrimi nu avere.

Că pot să-mbujoreze iar pomeții
Ținând în măini destinul cu putere
Așa de strâns cât inima o cere,
Vibrând ca în cutremure pereții.

Trecutul neschimbat în urmă cade,
Ca un strigoi răpus de rugăciune,
Aprig dușman atins de lucii spade.

Mi-e de ajuns că soarele apune
Și ziua tot mai mult în mine scade,
Las cerul risipirea-mi să adune.

[Corneliu Neagu]

Și aceste versuri sunt scrise la ceasul lor ... cu multă măiestrie și sensibilitate...Mi-au plăcut foarte mult!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa,

mă odihnesc în tăcerea serii de april’ să regăsesc în gând privirea de copil ce aştepta mirat ca Steau rotitoare să plimbe Carul mare dincolo de zare să-ntoarcă amurgul înalt către zenit şi drumul meu ’napoi de unde am venit. Trei sferturi dintr-un secol în clipă au căzut trecând în gol prin viaţă un drum care-a durut...

 

Îmi e de-’’ajuns că soarele apune
   Și ziua tot mai mult în mine scade,
Las cerul risipirea-mi să adune.’’

Cu bucuria lecturii, vă doresc o zi cu soare în suflet!