Din ținutul meu cu timp târziu,
pe-o rază care stăruie-n retină,
despre primăvara-nmuguririi-ți scriu
purtând în gânduri sete de lumină
și, întrebându-te ce deja sigur știu:
pe unde ești, și cui îi ești stăpână?
uzat de iarna care, iată, pleacă,
mi-am luat o pelerină de cuvinte
și, cu semne răzvrătite și arzânde,
mă-nclin sub vremea ce…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 28, 2014 la 11:30am — 4 Comentarii
Rezumă-mă la tine ca să nu plec spre alta,
Căci iarna sapă-n gânduri și îmi turtește harta.
Cultivă și tăcerea când ai ceva a-mi spune;
Nu-mi îndrepta destinul spre-o nu știu care lume.
Hai să ne-avem sălbatici în albia de mistere-
Doar un chiolhan-dorință, pe zi, atât ți-oi cere,
Iar când mă doare capul, să-i mângâi părul, fruntea;
Va fi,-nspre-mbrățișare, tandreții noastre puntea.…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 8, 2014 la 6:30pm — 4 Comentarii
Parcă suntem lipsiți de zare
când stăm așa, precum un gând
pornit spre așteptare;
aș vrea să pot rosti cuvinte
despre sosiri în pragul sorții,
ignorând vârstele, care
poartă-n ele și o vreme-a morții.
suntem două feluri de a fi;
mie-mi plac tainele nopții,
pe când tu, în fiecare zi,
îmbraci cu privirea alte geografii.
între noi, deseori e pustiu
și este loc de viscolire;
poate într-o zi, de m-oi chema să-ți fiu,…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 6, 2014 la 8:28pm — 2 Comentarii
Ne vine, iată, iarna pe la porți
În plină iarnă și cu frigu-n cârcă.
Eu nu mai merg, iar tu sosi nu poți,
Căci calea-n scurtătură se bifurcă.
Scârțâie pe sub picior zăpada
De-atâta așteptare sub înghețuri;
Mă iau chiar și tristețile cu graba
Când dulcele se pierde prin oțeturi.
Ai zis că-mi scrii când s-o-nsera discret,
Dar nu-mi sosește nicio veste nouă;
De ce mă-ndemni mereu să mă îmbăt?
De ce a sete crâșmele mă plouă?…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 5, 2014 la 8:00pm — 5 Comentarii
Trăim rigid și-mbătrânim subit
Și locuim sub poduri netrecute,
Cuvintele le gâlgâim în gât
Lângă ruina fostelor redute.
Că ne-am iubit, o spune un ecou
Când turnul bate-n orele exacte;
Vechimea mea a tot plecat din nou
Și iată-ne stingheri în propria noapte.
Închiriind o limbă de-mprumut
Ne facem semne pe la porți închise;
Nu căuta cenușa prin…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 2, 2014 la 9:19am — 3 Comentarii
Nu mă lua de mână, drumuri nu mai caut,
Rădăcina vieții este-nspre aiurea
Când, prin frigul nopții lemnele de flaut
Ca-n nescrise basme farmecă pădurea.
Îmi înnoadă gândul visele de-o seară,
Vântul îmi străbate taina din silabe;
Caut negăsirea, dulce domnișoară,
Chiar de-apar în cale-mi felinare oarbe.
Rădăcina doarme sub zăpezi tocite-
Nici copacii singuri nu au chef de ducă,
Purtând foamea-n zboruri, vrăbii zăpăcite
Mestecă…
Adăugat de Vasile Ionac la Februarie 1, 2014 la 2:50pm — 5 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor