Verde-fremătând

[Vasile Ionac]

 

Din ținutul meu cu timp târziu,
pe-o rază care stăruie-n retină,
despre primăvara-nmuguririi-ți scriu
purtând în gânduri sete de lumină
și, întrebându-te ce deja sigur știu:
pe unde ești, și cui îi ești stăpână?

uzat de iarna care, iată, pleacă,
mi-am luat o pelerină de cuvinte
și, cu semne răzvrătite și arzânde,
mă-nclin sub vremea ce de-o vreme pleacă
doar spre apusu,-n care n-o să-ncapă
nici măcar o ținere de minte.

mă doare parcă setea mea de sete
și mă dor apusuri netrăite.
chiar dacă vântul e stăpân prin stepe,
în rădăcini esențele sunt sfinte;
cât de frumos vor ști să se îmbete
pădurile și lemnul de vioară,
când va urca spre muguri, ca să fiarbă,
iubirile cu rătăciri de-o seară!

îți scriu iubito, fiindcă ești și sunt
mai mult de cât un bulgăr de pământ. 

[Chris]

Frumos, foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Un text reușit. Aprecieri!

mai mult de cât un bulgăr de pământ. (decât)

[Ion Lazăr da Coza]

Admirație pentru vivacitatea poetică.

da Coza

[Sofia Sincă]

Freamăt de iubire, freamăt de strălucire în vers şi în gând. Căldura inimii cuibărită în plicul cu adresă sigură, flutură flamuri de primăvară, cu dor de dragoste. Chiar şi prinsă de melancolie, iubirea este prezentă ca o minune şi are forţă nestăpânită.

Admiraţie!

Sofy