Atingere și toamnă

[Vasile Ionac]

Parcă din noi a izvorât toamna

înspre câmpuri, înspre culoarea frunzelor
și se adăpostește, precum un regret
pe urmele pașilor, în împărăția muzelor.

demult, pe când îmi erai doamna
mai ales a tăcerilor, dar și a spuselor,
visam că într-o zi voi fi poet
și te voi îmbrăca într-o rochie de cer
la amiaza unei veri.

iată-ne, două poveri
pășind aproape încet
prin hașuratul ieri,
spre ruginiul altui mister.

se dezbracă și nucile de verdele cel inutil
și se dau veverițelor, ciorilor
în timp ce, în carnea noastră, tiptil
sosește zbaterea norilor.

cu inima încă-ți mai scriu
din mijlocul ceților care vor sosi:
draga mea, sunt încă viu
și cât port încă inimă, te voi iubi.

[bolache alexandru]

iată-ne, două poveri/pășind aproape încet...

[Corina Militaru]

Foarte frumos! Am citit cu plăcere! :)

[Sofia Sincă]

Ultimul cavaler ultraromantic, în descătuşarea mistuitoare a declaraţiilor senzuale, nostalgice și tomnatice.

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Mi se făcuse dor de Vasile Ionac, însă acum, aici... slăbuț.

da Coza

[Valeria Merca]

...

''cu inima încă-ți mai scriu
  din mijlocul ceților care vor sosi:
  draga mea, sunt încă viu
  și cât port încă inimă, te voi iubi.''

Am citit cu emotie si placere.