Sintagmă

[Vasile Ionac]

Ca un ins ce speră, nu zidesc zidoace,
Nu îi sap în cale celui ce pășește,
Nu îi tulbur somnul sinelui ce tace
Și-mi visez menirea, de-s lăsat în pace.

Vântul ăstei toamne, scurmă, oțelește
Chiar și frunza scursă, ce-n țărână zace;
Aștept trenu-adesea doar când nu oprește
Într-o gară-n care șinele-s de ace.

Ca o nebunie, nu mai vreau să tulbur
Soarta mișcătoare a atâtor brume;
La ce aș pune un hotar de murmur
Țarinilor care nu mai au nici nume?

A sosit cea toamnă când cuvântu-l scutur
Înspre iarna care va sosi în lume.

[Vasile Ionac]

Vă mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Rupere de ritm:

La ce-aș pune și eu un hotar de murmur > Eu la ce aș pune un hotar de murmur
Încântat.

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Ușor melancolic, desigur, doar toamna e devină!Dar oare cine nu s-ar teme, de-acel tren!?Să-mbrătișăm toamna,si lăsati-mă pe mine să fiu, eu,iarna ce va să vie... :) Vă-mbrățișez!

[Nădejde Angelina]

Minunată!

[Sofia Sincă]

Din gând sublim şi vis cu vrajă se nasc dorinţe ce călătoresc prin lumea cuvântului, răscolesc cu tandreţe simţuri şi pun stăpânire pe inimi. Însă ce te faci când ești tot în contratimp?!... E devină toamna?

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Frumoasă poezie, apreciez meditaţia lirică şi melodicitatea versurilor. Poate augmentativul zidoace nu mi se pare cel mai fericit, dar înţeleg sensul lui acolo. De asemenea, repetitia verbului a sosi in final putea fi evitată.