Contemplare

[Vasile Ionac]

 

Ni se duminică ades
printre singurătăți fără de clipe,
ni se departele cules
de zborul ce-a ciuntit aripe
sau, ni se neștiință-n vers
și-n cântec, când să se-nfiripe.

eu n-am să-ți scriu, plecata mea,
cu zarea năzuită-n noapte,
eu n-am să cad, fiindcă nu-s stea
și nici de pătimit prin șoapte,
n-o să aștept, în loc să-mi stea,
un gând, când nu mă recunoaște.

dac-ai să vii spre primăveri,
precum e-n lume obiceiul,
printre cuvintele de ieri,
ai să găsești în sevă teiul
și-o sumedenie de tăceri
se vor mira, tocindu-și steiul.

de sărbătoare,-n obicei,
aștept departele să vină,
să mă întrebe: astăzi, ce-i
de săturat fără de cină?
nu vezi? livezile-n cercei,
ne ning a dragoste străină
și-n urmă, anii lungi și grei
se prăbușesc sub munți de vină. 

[Mihaela Aionesei]

ajunge la suflet și asta este tot ce contează.

„nu vezi? livezile-n cercei, 
ne ning a dragoste străină 
și-n urmă, anii lungi și grei 
se prăbușesc sub munți de vină. ”-superb!

cu plăcerea lecturării.

[Sofia Sincă]

Nu ai urmărit prozodia, deşi versurile au o muzicalitate interesantă. Aşteptare şi primăvară îndoielnică, joc de cuvinte şi expresii melancolice.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Dincolo de o prozodie deficitară, poezia își arată potențialul.

da Coza

[gina zaharia]

ai contemplat în galaxia din nordul inimii, Vasile!

dar te admir pentru asta!