Primăvară cu dinți

[Vasile Ionac]

Nu mai ești a mea de-un secol, nu mai sunt al tău de-un veac,

Plină-i puntea de rugină, Luna e căzută-n lac,
Pe când zvonul trebuinței plimbă-ne fără hotar,
Ba spre porțire răbdării, somnolând a calendar.

Plouă cu cireși în floare peste visul nevisat.
Chiar au mugurii grenade: este primăvară-n sat.
Pe cărări, plimbări latente cheamă pasul spre plecat
Iar pe boltă, printre stele, Carele-s la hurducat.

Aș mai vrea s-avem o cale, chiar și luată cu-mprumut.
Ea ne-ar arăta ce-nseamnă fuga stării dinspre rut
Și desprinderea târzie din a sfaturilor rost;
Clipa-mi pare erezie dup-atâtea ce n-au fost...

Nu mai ești a mea, și basta. Cel cu care te-ntrupezi
Simte mugurul cum lucră, că livezile sunt verzi?
Sau mănâncă pe arare mărul de pe-un raf stătut?
Nu mai ești a mea, iubito...oare noi ne-am cunoscut?...

[Ion Lazăr da Coza]

raf sau raft?

Poezie venită dinspre rut și se-ndreaptă spre o Cătălină.

Am citit cu plăcere.

da Coza

[Valeria Merca]

''Plouă cu cireși în floare peste visul nevisat.
Chiar au mugurii grenade: este primăvară-n sat.
Pe cărări, plimbări latente cheamă pasul spre plecat
Iar pe boltă, printre stele, Carele-s la hurducat.''

Semn de placuta lectura.

[gina zaharia]

Nu mai ești a mea, și basta.

Dar ți-a fost muză pentru o poezie de primăvară :)

Admirație,

[Camelia Ardelean]

Superb! Felicitări! 

[Sofia Sincă]

Melancolii bântuite de beţii romantice în pragul primăverii, cu dor de iubire. Ai creat fascinanta atmosferă a versului, îmbrăcată cu vis şi dorinţă dulce- amăruie. Legănate de versul clasic, corect, profund şi muzical.

Îmi era dor de versul tău, Vasile!

Sofy