Insolație de toamnă

[Vasile Ionac]

De-aș avea o sumă în total,
aș aduna risipa ce-mi dă cale.
aș face-un munte, iar mai jos un deal
și-aș fi un ins cu multă căutare,
și nu m-aș cocârja la ideal
cum fac adesea, cei din întâmplare.

mă mistuie un foc cu lemnul crud
și nici nu știu de arde pe-ndelete,
sau este-o pâlpâire, cum aud,
că bântuie-ntre coapse pe la fete.
vai, e toamnă, la fereastră, nud
un salcâm vânează frunze bete.

privesc spre vânzătoarea de ardei.
poartă sclipici în ochi, și multă vină.
ce-i al ei, e-al ei, căci încă are
la bărbați o sumă-n căutare,
și bănuiesc că știe din rutină
că dacă dă, n-o face doar pe lei,
o face din plăcere, la lumină
în beneficiul altora, și-al ei.

e toamnă doamnă. cum să mă desfac
din ținul meu cu umbră deasă,
ca să-ți fiu măcar un gând pe plac
iar tu, să-mi fii cu trup cu tot mireasă?...

 

[Corina Militaru]

Mi-a plăcut! :)

[gina zaharia]

Da, te-a cam prins insolația! Și n-aș zice că doar toamna e de vină!:)

[Angi Cristea]

Un poem de toamna cu erotism.Observ insa ca tratati si tema banului.Mercantilism de toamna sau ardeii sunt cam scumpi?

[Ion Lazăr da Coza]

„Ticăloasă” insolație - din metafizic în... fizic. Eu mă așteptam ca totul să fie invers.

Încântat.

da Coza

[Sofia Sincă]

Romantic și meditativ la adresa toamnei. Inventiv. În timp ce obișnuit este să se vorbească despre melancolia toamnei, V.Ionac scrie despre insolația toamnei. Adică sentimentul de dorință în iubire este mult mai vast în acest anotimp, împletindu-se cu elementele naturii. Desigur nu lipsește elogiul la adresa Evei, care a devenit pentru poet, aproape mitic.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy