Scrisoare dintr-un iglu

[Vasile Ionac]

Ne vine, iată, iarna pe la porți
În plină iarnă și cu frigu-n cârcă.
Eu nu mai merg, iar tu sosi nu poți,
Căci calea-n scurtătură se bifurcă.

Scârțâie pe sub picior zăpada
De-atâta așteptare sub înghețuri;
Mă iau chiar și tristețile cu graba
Când dulcele se pierde prin oțeturi.

Ai zis că-mi scrii când s-o-nsera discret,
Dar nu-mi sosește nicio veste nouă;
De ce mă-ndemni mereu să mă îmbăt?
De ce a sete crâșmele mă plouă?

Aștept ca să revii întâmplător
Printre cuvinte cu rostirea plină;
Tu știi că despărțile mă dor
Când nopțile trăiesc în carantină?

Aș vrea să știu pe unde azi îți ești
Și dacă îți e bine-n rătăcire.
E iarnă mare, vezi să nu răcești
De-atâta mers spre patimi în rotire.

E iarnă și e frig pe la ferești
De parc-aș locui în miez de gheață,
Da-s mulțămit când simt că totuși ești,
Chiar de un altul vrerea ți-o răsfață.

[Vasile Ionac]

mulțumesc vouă din... iglu

[gina zaharia]

Ai cam repetat iarna, însă așa se scrie din... iglu:)))

[Chris]

Foarte frumos, citit cu plăcere :))

[Ion Lazăr da Coza]

Atmosferă grea, bine creată liric... Stoic poetul.

da Coza

[Sofia Sincă]

Sloiurile de gheaţă induse prin versuri nu reuşesc să topească intenţia iubirii, cea eternă.

Romantică şi aprinsă scrisorică, chiar dacă se vrea din  iglu.

Mihaela are dreptate, primul vers din strofa patru este mai scurt.

Admiraţie pentru povestea de iarnă!

Sofy