Ruga supusului

[Vasile Ionac]

Rezumă-mă la tine ca să nu plec spre alta,
Căci iarna sapă-n gânduri și îmi turtește harta.
Cultivă și tăcerea când ai ceva a-mi spune;
Nu-mi îndrepta destinul spre-o nu știu care lume.

Hai să ne-avem sălbatici în albia de mistere-
Doar un chiolhan-dorință, pe zi, atât ți-oi cere,
Iar când mă doare capul, să-i mângâi părul, fruntea;
Va fi,-nspre-mbrățișare, tandreții noastre puntea.

Să nu mă cerți, femeie, eu am urechi de ceață
Și sub cuvinte dure se naște-un fel de greață;
Vorbește-mi ca o undă de limpede izvoare,
Să nu stârnești impulsul în păsări călătoare.

Tu știi că dorm doar ziua. De noapte mi-e rușine.
Când toți numai visează, eu voi privi în mine
Prin crâșma ordinară din capătul de stradă,
Căci nu-s vecini prin zonă, nici lume să mă vadă.

Voi fi supus, femeie, cum n-am fost niciodată
De ai cămara plină și-n obiceiuri artă.
Doar iarna asta, doamnă, căci colo, înspre vară,
Când e de lucru-n țarini, voi mai dormi și-afară.

[Chris]

Foarte frumos, citit cu plăcere :))

[Sofia Sincă]

Menestrel cu vis vrăjit ce aleargă dansând pe ritmuri celeste, sensibilizează cititorul şi înfioară cu vibraţii lirice.

Rostul menestrelului!

Admir muzicalitatea din vers şi curgerea lui atât de lină şi magică!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Când e de lucru-n țarini, voi mai dormi și-afară. :)))

Fără cuvinte!

da Coza

[gina zaharia]

Tu știi că dorm doar ziua. De noapte mi-e rușine.

Mi-a netezit cărarea ce duce înspre tine,

Mi-a pus stelele-n poartă, în fel și chip le-așază,

Sunt vinovat că-n tine îmi țin inima trează?:)))

M-am jucat puțin cu un vers care mi-a sărit în ochii ăștia de seară:)

Prețuire,