Ca un zăpor, roiuri de fluturi

sedimentează o răstoacă;

Îi văd vibrând prin respirații,

precum pădurile foioase

își freamătă frunzare nalte.

Au invadat zorii cărarea…

În memoria lui Federico Garcia Lorca

Luna-n seceriș se nalță;

Și lunaticii măceși…

Tăceri adânci au cotropit cătunul

și fumegă firav un coș de casă;

Toți brazii tac - nu mai vorbește unul -

sub blândele zăpezi ce voaluri lasă.

Și ninge unduit din miazănoapte,…

Domnea o liniște peste pământ

de se-auzea cum se înalță iarba

și cum respiră fiarele în gând;

Un roi de fluturi albi zburau de-a baba-oarba,

câmpii de bronz se unduiau tăcând.…

Un cer purpuriu privesc, de pe-o gruie,

rotindu-și pulsarii, încet, către luciuri…

Îți simt, o, Christoase, deșertul din buze,

mirosul de sânge pătruns, prin răstimpuri,

în crucea din mine;

Și-aicea, năvalnic,

pe-aceste costișe, mă văd ca o rouă

prelinsă pe frunte-Ți,

izvor murmurând de sub coasta-njunghiată

ce-Ți spală genuchii juliți de…

Pământul mut se-aude cum vibrează

sub ropotul copitelor de ploi;

Și-o frunză spânzurată pe trifoi

își colorează trista metastază.

Rămas-au, suspinând, copacii goi...

Nici zboruri nu urnesc norii de gheață,

nici zumzete din vis nu se trezesc;

Își poartă-un vânt străin, neomenesc

astenicul răsuflet smuls din ceață;

Și-n ochiuri de nisip corăbii…

Ceața, această voluptoasă-mbrățișare,

ce adâncește misterul din pădure,

mă-ntrepătrunde precum o lumânare

arzând prin timpul orb al blănurilor sure.

E liniștea din ram, doar negura se-aude,

cum nevăzuții zmei își șepuiesc priviri

din rotunjimi de iaz și scorburi de-amintiri...

Poieni își dezvelesc ușor vlăstare crude.

Se contopește-n mâglă și-o…

Albă liniștea,-n tenebre,

răspândește ceața densă

pe făptura tremurândă.

Demiurgi sluțiți de vreme,

cu aripile scufundă…

Degeaba te-ndârjești, moșnene,

să lupți cu morile de vânt ce-aduce negrul

din magaziile subunghiare ale hidrei

- sunt multe, precum omizile pe codru!

Mai bine conservă-ți veșnicia

în…

Se zbate-o frunză peste ape dulci,

asemeni unei lumi necardinale,

și toamna își rotește vălătuci

de vânt suriu pe moartele canale.

O lebădă își trece maiestos

nălucitorul alb…

atmosferă cu presiune ridicată

unde se autocenzurează fericirea

viața s-a transformat în părere

societatea a început să curgă

ca o pictură cu metale grele

peste progresul orașelor…

Peste Histria își lasă

murmurul de sare gemă

boarea moale și sfioasă;

Din apus curge-o triremă

fantomatic, translucidă.

Albe colonade mută…

Trec geții lui Ziraxes* în chiot de șoimar

și, călărind zvăcnirea sălbaticilor cai,

se contopesc cu zborul ce șuieră: ,,No, hai!''

Grânarul ciuciulit prin stepă-și lasă,-amar,

semințe-nsângerate ce-au devenit…

Din pădurile odrise,

ochi căprii, prin ochi de frunze,

iscodesc plutinde muze

ce par adâncite-n vise.

Trupul prințului, de aer,

se-mpletește printre ramuri…

Am strâns în pumn pământul plămădirii

și parcă reavănul din el îmi murmura:

,,Ia plugul, trage-mi brazde prin vertebre

și-nsămânțează veșnicia-n pâinea ta!

Moșia asta nu e de vânzare,

cum nu e vântul ancestral printre Carpați

și cerul viu, cu-albastra lui culoare

- tărâm cutreierat de vulturii rotați.'' 

Prin depărtări, gorgane princiare

- în ritmul tobelor de luptă, ne'nfricat -

se-aud cum, palpitând…

La statuia lui Samuel

În Ardeal, țăranii strigă:

Jos baronul! - și mă mir,

că-i făcut din mămăligă,

calitate Boromir.

              *…

În luciul trist al apei se risipesc copaci,

cînd trece un răsuflet de stol întârziat;

Nu-i țeava rece-a puștii, nici prădătorul - Taci! -,

e-o frunză ruginie ce-n lac a răposat.

Și-anunță toamna crima prin cronici de…

După coaste-ncețoșate,

dimineața-ncet răzbate;

Câmpu' liniștea și-adună

într-un spic cu pârgu-n lună.

Vânt cu buza tremurândă

răscolește-a ierbii undă…