Doar greierii se-aud,

în noaptea asta lungă,

de se răscoală-n cer tot universul ierbii

- și,-n foșnet, licurici

aprind pe boltă stele.

Cum ți-unduiește părul…

De Ziua Poliției Române

Cântă cucu-a insistență;

Prin zăvoi de hoți e plin;

M-au băgat la permanență

iarăși singur. Ce sublim!

Avansările curg peste…

Muguri se zoresc să curgă

și să lase-n loc petale

pe o ramură de zare

unde paște zori o murgă. …

Lunatica lună

își mângâie cerbii;

Lungi degete-i umblă

prin frunze, prin coame;…

Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,

nășteau petale pure din lumea cenușie;

Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,

cu botnițe la gură…

Îmi par un țăran,

trag plugul prin piatră,

sub vremea curbată,

nu Calul Troian.

Prin piatră și lut

respir ca un faur;

Și…

            Luceafărului

Miroase-a iod 

            și-a liniște nălucă

                          în celularul…

Dinspe măști vine războiul

lunecând ca anaconda… 

Șerpuiri insidioase

de-narmări și de conflicte;…

Turlele-mbrăcate-n staniu,

ascunzând lăuntric psalmii,

strălucesc în  roș crepuscul

- sacadat un clopot bate…

Mă sfarmă în imagini 

Cântul tău 

Și parcă mă străbat 

Vreo patru alizee…

A fulgerat arhaic pe-o costișă,

ca ochiul fiarei azvârlind văpăi;

Copaci se furișează-n guri de văi

și-o frică rece mătură, piezișă,

perfectul cerc al turmelor de oi.

Se-nclină…

Străvechi promontorii și briza

lingând cnemide de-argint

                  se-aștern privirii barbare...

 …

Colindă mâna mea pe culmile-ți semețe,

      cu gurguie;

Tu o privești cum te mângâie,

       prin ochii verzilor păduri

                                      de tine…

Din larguri nălucind triste catarge,

pe țărmul tomitan, aud, se sparge

un vuiet grav ce prăvălește marea

- talazuri răstignesc pe stâncă alge.

Vibrează aerul mușcând din spume

și,…

Pe plugul său patriarhal

bătrânu-ngenunchează;

Privește-un nor înfipt în deal;

Grăunța-n sol e trează.

Frunzare unduiesc în vânt,

coroane se destramă,…

Ca un zăpor, roiuri de fluturi

sedimentează o răstoacă;

Îi văd vibrând prin respirații,

precum pădurile foioase

își freamătă frunzare nalte.

Au invadat zorii cărarea…

În memoria lui Federico Garcia Lorca

Luna-n seceriș se nalță;

Și lunaticii măceși…

Tăceri adânci au cotropit cătunul

și fumegă firav un coș de casă;

Toți brazii tac - nu mai vorbește unul -

sub blândele zăpezi ce voaluri lasă.

Și ninge unduit din miazănoapte,…

Domnea o liniște peste pământ

de se-auzea cum se înalță iarba

și cum respiră fiarele în gând;

Un roi de fluturi albi zburau de-a baba-oarba,

câmpii de bronz se unduiau tăcând.…