Mi-e sete de àripi

[gabriel cristea]

Troiene de ierburi călcate-n copite
de ciurde rebele se-ntind peste coaste,
de parcă-s talazuri, vârtejuri de mare;
Alături, poiana foșnindă cu plopii
ce-și lasă ninsoarea pe genele verii;

Iar vântul talăngii, străbunul Dobrogei, 
își murmură dorul de tunet, de ploaie
și-și urcă pe muchii golașe tot colbul;
Cenușă de nori se-ntrevede prin coarne
- celeste cervide; Și ochiul se zbate!

Se zbate pădurea virgină, s-o bântui;
Preumblet de soare, zvâcnire sub umbre,
tăceri din hățișuri se-așten pe pământuri;
Mi-e sete de àripi - deltaice zboruri
de păsări curgânde izvoare de pace. 

Răscoala de frunze îmi flutură părul,
Urechea se-ascute-n tumultul de aer;
Efluviul luminii jucându-și șotronul
mi-arată cărarea spre lumea uitată
și-n oaze perene polenuri migrează…

Țâșnește o vulpe și-ntinde rugina
prin rugii pădurii crescuți alandala;
Se-ngână pe raze solara plutire
cu fragede-arome de ierburi înalte;
Și-aud cireșarii - ca zmeul din vânturi…

[Chris]

foarte frumos!

[Grig Salvan]

Plonjez întotdeauna cu voluptate într-o lume mirifică mito-magică a versurilor semnate gabriel cristea, ca-ntr-o apă revigorantă. Mă regăsesc în universul naturii primare, în cadrele naturale pe care le ador și le contemplu de fiecare dată când scap de obligațiile vieții cotidiene. Versuri parcă turnate în bronz sonor, zuruind ca armurile străvechilor cavaleri danubieni. O plăcere lectura acestor versuri.

[Vasilisia Lazăr]

Mirific tablou deltaic! Poeziile tale mă teleportează în alte vieți.

[Amanda Spulber]

Vreau și eu în lumea pe care o descrii. :) Typo: se-așten

[Denisa Curea-Popa]

O atmosferă aproape magică. Mulțumiri!

Cu bucuria lecturii 

[Tudor Cicu]

Printre atâtea sfâşieri neoromantice, baladescul și boemul din aceste versuri îmi ostoiește/lecuieşte prin voluptăţi paroxistice (asemănătoare imnurilor orfeice), nevoia poetului de a interpreta orice detaliu al bucuriei, de a-și cânta „vântul tălăngii”; „deltaice zboruri”; „răscoala de frunze”, pendulând între arderea lăuntrică pentru poezia vieții și elogiul ce-l aduce pădurii (Dobrogei mele!) „solara plutire”, glosând despre o poveste de iubire. Frumos!

[Ada Nemescu]

* troiene de ierburi, răscoala de frunze* ...doar două puncte metaforice într-o frumusețe de poem dens, carnal, generos...

aDa, cu admirație