Precum o amăgire de morgană

[gabriel cristea]

Tăceri adânci au cotropit cătunul
și fumegă firav un coș de casă;
Toți brazii tac - nu mai vorbește unul -
sub blândele zăpezi ce voaluri lasă.

Și ninge unduit din miazănoapte,
precum o amăgire de morgană,
iar la un geam stingher, cu mere coapte,
o candelă se nalță și se-ntoarnă...

Se risipește noaptea peste munte,
străluminând stelar albastre jocuri,
par casele-obosite și cărunte
asemeni unui rug ce-așteptă focuri.

Tăceri de alb au îngropat cătunul,
în vatră ochiul jarului se stinge;
Toți brazii tac - închide pleoapa bunul -
și-o candelă se nalță-n cer. Și ninge...

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos de apreciere, Vasilisia!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris!

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, cât de frumos! 

[Chris]

deosebit de frumos si trist!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Dorina Pop!

[Pop Dorina]

Admirație.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valerian, pentru abnegația cu care-mi citești poeziile! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru copleșitorul comentariu!

[Dinca Valerian]

O poezie frumoasa, desi trista. M-a bucurat intr-o dimineata rece. Aveam nevoie, multumesc

[Sofia Sincă]

Splendid! Magnific!

Cred că am mai zis asta, dar nu mai găsesc superlative pentru a categorisi aceste pasteluri ale tale, Gabriel Cristea. Versurile sunt un șuvoi de candoare ancorat într-o forță creatoare mereu spontană. Ai atâtea pasteluri, dar toate au particularități diferite. Cred că ai putea face un volum numai de pasteluri.

În asta constă talentul, în a reda descrieri, sentimente şi trăiri în cuvinte nesofisticate, cu simplitate şi dăruire dar cu farmec înlănţuit. Aceasta este esenţa poeziei.

Felicitări!

Sofi