În memoria lui Federico Garcia Lorca
Luna-n seceriș se nalță;
Și lunaticii măceși
plâng pe trezele coline.
Verde glasu-ți de ghitară
zace-n murmur de măslini
alintați pe corzi de vânturi.
Păsări arcuiesc văzduhul
și se pierd în asfințit.
Timpu-i apa care urcă
muntele întors pe dos.
Gărzile franchiste bete
bat cu pumnii-n Porți de Rai.
O gitană cât o ghindă
râde-n leagănu-agățat
de un colț ascuns de lună;
Tu o știi și-o vezi aievea
de sub ramuri de măslin.
Iată, fulgeră o pușcă
detonând stele pe cer...
Tu-ți continui - viu - poemul,
galopând printre-armăsari,
negri ochi și coame negre,
nici nu vezi cum se destramă
alb-măceșul, ca un fum...
A picat iar o petală,
ca un bocet mai confuz;
Verde glasu-ți de ghitară
e pământul andaluz,
îngenunche și ridic-o,
Federico, Federico!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Chris! Noul An cu zâmbet!
Mulțumesc, Vasilisia! Îți doresc un Nou An cu speranță!
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Noul An cu soare!
foarte frumos. si eu ma minunez... :)
Minunat, Gabriel. Te citesc, te urmăresc și nu încetez să mă minunez cât de frumos crești ca poet.
Sublim omagiul marelui poet. Impresionantă dedicație, versuri închinate pragurilor ce conservă arta. Supraviețuirea ei. Poet despre poet.
Felicitări!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE