Galopând printre-armăsari

[gabriel cristea]

În memoria lui Federico Garcia Lorca

 

Luna-n seceriș se nalță;

Și lunaticii măceși

plâng pe trezele coline.

Verde glasu-ți de ghitară

zace-n murmur de măslini

alintați pe corzi de vânturi.

Păsări arcuiesc văzduhul

și se pierd în asfințit.

Timpu-i apa care urcă

muntele întors pe dos.

Gărzile franchiste bete

bat cu pumnii-n Porți de Rai.

O gitană cât o ghindă

râde-n leagănu-agățat

de un colț ascuns de lună;

Tu o știi și-o vezi aievea

de sub ramuri de măslin.

Iată, fulgeră o pușcă

detonând stele pe cer...

 

Tu-ți continui - viu - poemul,

galopând  printre-armăsari,

negri ochi și coame negre,

nici nu vezi cum se destramă

alb-măceșul, ca un fum...

A picat iar o petală,

ca un bocet mai confuz;

Verde glasu-ți de ghitară

e pământul andaluz,

îngenunche și ridic-o,

Federico, Federico!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! Noul An cu zâmbet!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Îți doresc un Nou An cu speranță!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Noul An cu soare!

[Chris]

foarte frumos. si eu ma minunez... :)

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Minunat, Gabriel. Te citesc, te urmăresc și nu încetez să mă minunez cât de frumos crești ca poet.

[Sofia Sincă]

Sublim omagiul marelui poet. Impresionantă dedicație, versuri închinate pragurilor ce conservă arta. Supraviețuirea ei. Poet despre poet.

Felicitări!

Sofi