Se topesc columbii...

[gabriel cristea]

Se topesc columbii către bolți de sare,
Legănând văzduhul soarelui rănit;
Obosite umbre se cufundă-n mare,
Să-ntâlnească visul unui trilobit.

Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,
Reclădesc imperii și cetatea Ur*;
Se aud fantasme, se aud doar șoapte
Risipind plutirea ierbii de telur…

Îmi pulsează-n vene raza selenară,
Ah sumeriano, mă ofer în dar!
Fructul buzei tale - gust de scorțișoară -
Recompun în mine chipul lui Nannar.*

Se ciocnesc milenii, vechi ca însuși Nibru*;
Îmi trezești c-o floare ochiul verde, crud;
Coapsa ta, o pradă, mă transformă-n Tigru
Devorându-ți trupul măsliniu și nud.

Cântă revărsării molcome tar sazuri*;
Simt cum mă-nfioară fluviul Eufrat;
Mă-nrobește vântul cu-ale lui talazuri,
Pielea ta semită, părul răsfirat…

Ondulante ierburi cu miros de stele,
Nopți primordiale se răsfiră-n zori;
Trupul tău fierbinte, degetele mele
Semănând columbii pe lacustre zări…

Notă*
Ur - a fost un oraș-stat sumerian în sudul Mesopotamiei, fiind primul mare oraș dintre fluviile Tigru și Eufrat.
Nannar (năn' är) - numele cu care sumerienii se închinau zeului-lună. Forma originală a numelui, Nar-nar , înseamnă „dătătorul de lumină”.
Nibru sau Nippur - a fost un oraș antic sumerian, unde era venerat zeului sumerian Enlil (,,Domnul Vântului”, conducătorul cosmosului)
Tar sazuri( lăute) - instrumente cu coarde, având gâtul alungit, folosite în Sumerul antic, apoi în Mesopotamia, Asiria și Persia.

[chindea maria elena]

După umila mea părere, și cred că sunt în asentimentul mai multor confrați mai puțin vocali, sunteți înzestrat cu harul audibil al vibrațiilor materiei în efortul ei de a-și rafina energiile odată cu pulberile spațio-temporale ce se aștern inevitabil peste ea. Simbiozele stranii dintre om și natură capătă valențe incredibile aproape, transpuse prin filtrul inimii și harului poetic incontestabil, dublate de puterea culturii și-a unghiului inedit de observație. Poemele dvs. sunt ca o rugă dureroase prin gingășie și duioșie, atingerea unei aripi de flutur care produce seisme. Ne dor dar ne-nalță vibrația - ne transformați, fără de voie poate, în niște masochiști metaforici! Nu putem decât să frângem genunchi de mulțumire! 

[Mihai Katin]

e topesc columbii către bolți de sare,
Legănând văzduhul soarelui rănit;
Obosite umbre se cufundă-n mare,
Să-ntâlnească visul unui trilobit....

Ondulante ierburi cu miros de stele,
Nopți primordiale se răsfiră-n zori;
Trupul tău fierbinte, degetele mele
Semănând columbii pe lacustre zări…  incaputul  si   sfarsitul poemuluyi  au  acea  magie  a liricii  construin  un  cerc  atemporal   in care   putem  vedea  cum  mileniile  pot  trece  aievea  prin  sufletul  nostru...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu! Finalurile sunt întotdeauna deosebit de frumoase. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ultima strofă este deosebit de frumoasă.

[Monica Pester]

Piedestalurile sunt vibrațiile pe care existăm !

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Cred că mă urci pe-un piedestal prea nalt.:)

[Monica Pester]

Gabi, nu ai exercițiul oratoric dar ai pană de înger. Tu nu scrii poezie,     tu trăiești poezie. Ești un fantastic mix de diafan, noblețe, melancolie, dorință dar și o liniște și armonie interioară. Ametist profund, statornic în visele și lumea lui interioară. Pasiunea de a cunoaște, simți esența viețiî, este înainte de toate. 

Te prețuiesc fără bariere.

Gabi,