Se-nfiorau cireșii

[gabriel cristea]

Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,

nășteau petale pure din lumea cenușie;

Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,

cu botnițe la gură , ca nimeni să nu știe

de versul lor ce sapă, precum izvoare line,

în stânca vremii mute și-n turnuri zigurate

făgașu' libertății străluminând doline.

Umblau cu lanțuri grele la mâini și la grumazuri,

scriindu-și poezia cu sângele din vene;

Se osteneau pe dealuri, sub stele sparte-n iazuri,

în noaptea cea mai noapte, trecând și ea alene,

ca o sfârșire blândă sau ca un foc de vatră,

ce veșnic împietrește sub naltele talazuri;

Rosteau versuri uitate, cu pașii lor de piatră...

Din șfichiul noii ordini pocnesc călăii lunii,

ce însoțesc convoiul pe drumuri de pădure;

Vibrează lira fricii, se-nchină lung alunii;

- Hai, mergeți mai departe, spre timpurile sure!,

se tot aud câinește lătrând, din urmă, zbirii;

Se zbat din rădăcină vechi murmure - gorunii -,

iar formele de ceață își prind în brațe mirii...

Se-nvârte Universul, se disipează aștrii,

se întețește vântul prevestitor de iele;

Și în poiana unde se-nalță zmei albaștri,

își vinde luna chipul pierdutelor derele;

Din noaptea sângerie zburau dalbii - aleșii -

precum o rugăciune șoptită de sihaștri;

Și-ascunși sub zori de-aramă se-nfiorau cireșii...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela, pentru apreciere!

[Mihaela Popa]

un vers matur, o pană şlefuită, metafore sublime

admiraţie!

[gabriel cristea]

Într-adevăr, Vasilisia. Mulțumesc!

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, onorat de comentariu și apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu, pentru comentariu!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, de apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Eheei, câtă literatură de valoare s-a născut din cenzură! Magistral poem! 

[Sofia Sincă]

Superlativul maxim!

Consistenţa versurilor ne induce tensiune într-o lume în care poeții nu mai au loc. Cireșii tot așa înfloresc, primăvara tot așa vine, însă poeții își poartă cătușele nemeritate. Întodeauna versuri ample şi profunde, ca într-o simfonie de verde, amestec strălucitor de dulce-amar.

Deosebit de frumos!

Sofi

[Ada Nemescu]

Adevărat! 

Şi eu mă răsfăţ într-o saţietate oferită generos, adulmec un univers aproape iluzoriu.

minunat, aDa nemescu

[Valeria Merca]

Și eu mă înfiorez lecturând cu bucurie și nesaț un asemenea poem! 

Mulțumesc pentru emoția transmisă! Felicitări multe!