Dinspre măști...

[gabriel cristea]

Dinspe măști vine războiul

lunecând ca anaconda… 

Șerpuiri insidioase

de-narmări și de conflicte;

Globul e un smârc de smoală

plin cu baze militare

și rachete nucleare

prevestind epoci de piatră. 

Lumea nu trăiește, speră

la un pumn de dalbe stele

ce acuma sunt vândute

pe resurse efemere… 

Vântul urlă a războaie  

- existențe paralele, 

cu nebuni cârmind corăbii

ce-nroșesc întinse vele. 

Bunăstare? Vis de ceară

ce-i prelins pe țevi de armă;

Pace? O himeră care

s-a ascuns în solzi de iarnă. 

Hegemonice industrii

curg sub semne psihotrope;

Epopeea digitală

e sculptată în metope

cu tăiosul vârf de silex, 

iar progresu,-n peșteri sumbre

unde phihedelic umbre

zugrăvesc  pierduta lume 

- palme adulând lumina… 

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri! Sunt onorat!

[Chris]

frumos expus, dar infricosator...

[Ada Nemescu]

Răni!

Și suferință într-o curgere sfâșietoare...

aDa nemescu

[Valeria Merca]

Răvășitor! Emoție, tuburare, agitație!

Felicitări, Gabriel Cristea!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Felicitări!  Atâ de frumos , și totuși atât de trist! 

[J’arrive!]

     Un poem care mă trimite spre multiplele orizonturi pline de rană, în clipele acestea. 

     Remarcabile sunt versurile:  „Bunăstare? Vis de ceară /ce-i prelins pe țevi de armă; / Pace? O himeră care       / s-a ascuns în solzi de iarnă.” (Gabriel Cristea - „Dinspre măști”)

     Felicitări autorului! 

     VB 

[Sofia Sincă]

Despre rănile lumii, despre sepia lumii - războiul. Care de fapt este atât de aproape de noi, la ora actuală.

Versuri scrise cu nerv satiric și incriminatoriu.

Deosebită apreciere,

Sofi