Muguri se zoresc să curgă
și să lase-n loc petale
pe o ramură de zare
unde paște zori o murgă.
Mlădierea păstoriței
șerpuiește-n fir cu nalba,
ca-ntr-un joc de-a baba oarba,
sub tăcerea cobiliței.
Primăvara, mamă castă,
arcuindu-și sâni de viță,
precum getica zeiță,
vântuiește mori pe-o coastă.
Turme înfloresc pe geana
adâncită în visare;
Și din liniștea de soare
mieii-nsuflețesc poiana.
Zborul zmeului albastru
freamătă ușor pe arcă
și-l privesc tăcut de parcă
aș fi zidul unui castru.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru frumoasele vorbe!
Ai creat o lume magnifică, de pace și culoare, de zbor și optimism, de prospetime a vietii. Din crezul tău poetic, subliniind menirea ta ca poet si creator, ne-ai dăruit-o nouă.
Mereu cu mulțumiri!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE