Mă sfarmă în imagini
Cântul tău
Și parcă mă străbat
Vreo patru alizee
Sau ciuturi de fântâni că sunt,
Dintr-un țipăt, crâmpeie.
Și tragic seara cade
Peste trupul meu
Pe când durerosul cânt
- Pe care ea îl știe -
M-afundă în tăcere
Sau poate-n agonie,
Sau poate că mă-ndeamnă
Troiene, arbori goi
Să-i mut la mine-n casă
Ori pe al cerului cuminte crug
Căci sunt și osânditul
Dar sunt și propriu-mi rug.
Adaugă un comentariu
sfâşietor!
Atât de mișcător, sfâșietor!
Fie-i veșnică pomenirea și amintirea dragului nostru Ion Lazãr da Coza!
Sunt 2 ani! Cum om fi trăit fără el? Și totuși... am trăit. Că așa e viața. Dar sufletul ne este plin de el, de al nostru Ion da Coza.
Odihnește-te în pace, Ioane, drag prieten, dar cu un ochi spre noi, mai ales spre Lisia!
Versurile sfarmă pietre!
Sofi
Oooo, Doamne, câtă tristețe! Dar cât de frumos!
Mulțumesc pentru neuitare, Gabi!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE