Te-am modelat cu mâini avare

într-un ceas perfect.

Inima îţi era bicamerală,

în baterii fără puls.

Eu eram plus,

tu erai minus,

ne atrăgeam reciproc.

Mintea ta era din arcuri,

rotiţe şi mecanisme.

Nevăzută, dar mereu raţională.

Rece.

Braţele tale,

limbi lungi, fierbinţi.

Îmi arătai orele.

Împreună.

Trecerea ireversibilă a timpului.

Aveai 12 ore în 12 trăiri,

le repetai de…

Azi, o să privesc înainte.

O să te iubesc aşa cum eşti,

viaţă, cu bune şi cu rele.

O să las în urmă

ce am vorbit,

ce am gândit,

ce am făcut,

şi nu voi mai regreta.

Azi, totul o să se schimbe.

Îmi voi modela sufletul

după fericirea din lucrurile simple.

O să mă bucur de ceea

ce văd,

ce aud,

ce simt,

şi nu voi mai regreta.

Azi, o să te iubesc…

Aş vrea să mă nasc

din culorile paletei tale.

Să-mi conturezi trupul pe hârtie,

asemenea valurilor care

se modelează din ape.

Mi-aş dori

să nu-ţi fie teamă de portretul meu,

sau de trecerea ireversibilă a timpului,

care va şterge,

până la urmă,

culorile inimii mele...

Ai iubit aşa de mult misterele,

încât ai devenit chiar tu unul...

Lasă-mă să te descopăr.

Şi…

O să te iubesc până la sfârşitul lumii.

Ştiu că tot nu ar fi de ajuns,

dar am să-ncerc.

Din amintiri îmi fac o barcă.

Vâslele îmi sunt promisiuni aprinse.

Valurile mă ridică şi coboară.

Te strig neîncetat,

nu îmi răspunzi…

Aş vrea să te ştiu aproape,…