Te-aştept, iubito,-n vechiul cimitir

cu ochii plânşi de-atâta veşnicie

şi gesturi răvăşite până la delir

când umbra crucilor e prinsă-n agonie.

Să calci uşor pe-alei cu flori în doliu

rugându-te în gând la cele sfinte,

cum o făceai când tristă în fotoliu

mă căuta-i pierdut printre morminte.

Nu mă striga, eu sunt mereu cu tine

te-aştept doar ca să-ţi aminteşti,

cum s-au pierdut apusurile-n mine…

Parcă dinadins trăiesc

Să mai muşc o dimensiune 

Din neştiut



12 or fi 

14, 15 

Ori vorba unuia mare 

26 de trepte ale realului



Un cais, un corcoduş 

De ramuri ale 

Ale neatinsului de 

Întrebare 



Iți mai sărut odata tălpile



Nu sunt un om obişnuit

Poate nici măcar un om

Doar o muşcătură…

- Ia, maică, trandafirii mei

  Că i-am cules de dimineaţă,

 …

Vasile, a’ lui Ghirboață,

băiat sărac,

s-a însurat,

ca în romanele naturalist-realiste,…

Mă  dezarmează valurile tale

Când furioase, când mult prea cuminţi,

Balansul între linişti abisale

Şi larma lumii. Zilele fierbinţi

Care topesc tăcute-n nerăbdare

Atâţia paşi pe drumul dintre noi

Şi-nfrigurate ceasuri de-aşteptare

Cu-nstrăinări de ţărmuri. Amândoi              

Ne irosim în spaime pasagere,

Ne cramponăm de sensuri ruginii

Când am putea zbura printre himere

Cu aripi de iubire. Nici…

Același sânge rupe-n cavă, 

Inscripții pe-un răboj nemuritor, 

Născută-n vatră Argedavă 

Eu port în pântec vița  dacilor! 





Las seminției apa de izvor,

Când glasul dacic din adânc mă…

am început o dietă de prietenie

telefoanele pe off sms-uri nu

mailuri neverificate

evit facebook-ul

cele câteva scrisori lâncezesc în uitare

la serviciu sunt distantă

nu mă mai las impresionată

de nemulţumirile generale

de aere şi autosatisfacţii

pe filozofi îi ignor

chiar şi pe igor l-am lăsat să plece pe fir

şi dacă mă înţelegeam cu el prin tăcere

nu am decât să mă tac…

era un interpret locuitor într-o chitară

cu muzica iubindu-se pe dinăuntru

şi o păzea ca pe o comoară

să nu cumva s-o altereze gândul

dar într-o zi sleit de autarhie şi iubire

trebui să iasă măcar la plimbare

chitara fu umplută imediat cu nesimţire

de gândurile ce distrug orice visare

vru să mai locuiască înăuntru

dar muzica se îndrăgostise de cuvinte

le auzea acum de dinăuntru

râzând cu cea…

Din învălmăşeala

cenuşie

radia

lumina

când smulgea…

Ca un om

care culege flori

într-o gradină amestecată,

îi umblau pe faţă

impulsurile ca furnicile

când privirea era pustie,

cufundată într-o ceaţă

de foame,

sunete

şi culori…

Clarul de lună transfug

l-am pus o vreme la plug

şi cerul care ne privea pe noi

l-am făcut strat de usturoi



Stelele toate-n pielea goală

le-am luat în ghiozdan la şcoală

şi când să scot abecedarul

au stricat orei tot tiparul



Copile Doamne copile

ai să mă omori cu zile

ziua-n amiaza mare

îl calci pe Dumnezeu pe picioare



Nu ştiu cu tine ce să mă…

Ne obosesc pruncii aşteptând

sᾰ creştem şi sᾰ trecem malul

se subţieazᾰ pasul

cᾰrarea demult nu a mai fost curᾰţatᾰ

şi nu mai recunosc locul

tocit şi odatᾰ fierbinte

am pᾰstrat martorii parte la poveste

şi am uitat rostul venirii

la rᾰscrucea de drumuri

care mereu mi-a ĩncurcat pasul

şi mi-­a tocit dorul

locul acesta nu este din povestea mea

nu aşa am scris…

Pacientul moare dacᾰ ĩi operezi

visul şi-i opreşti zborul

nu-i ajung cuvintele ce pot fi uneori

pietre alteori fluturi

decide cine le primeşte

nu-i ajung nici zilele

dacᾰ i-ai ĩnchis nopţile

 ĩn colivia ᾰsteptᾰrii

nici pruncii miraţi şi rᾰtᾰciţi

pierduţi ĩn procesul de creaţie

ce nu l-ai putut controla

când operezi pe suflet trebuie

sᾰ ai cu tine fulg şi adiere linᾰ

de aripᾰ ĩn zbor, curgere de…

De ziua mea voi fi doar amintire

un glonţ frumos prin tâmplă îmi va trece

ducându-mă în altă nemurire

din care sufletul nu va dori să plece.

Va fi-ntr-un asfinţit lângă pădure

când păsările vin la cuib din pribegii

şi fluturii din viaţă pot să-mi fure

tot ce s-a strâns în clipe de melancolii.

Îmi vor găsi doar trupul printre flori

şi-un rece glonţ oprit printre-amintiri,

cum mi-am dorit s-o fac de-atâtea ori…

dacă unu plus unu

 fac întotdeauna doi

 de ce nu suntem împreună

 sau dintr-odată

 lumea noastră a devenit prea mică

 să ne mai încapă pe-amândoi

 sub același cer

 ce matematică ne-a adunat atunci

 ca să ne scadă acum

 scindându-ne de infinitul…

am aflat într-o zi

că ai plecat pe furiș

pe covor țesut din

ițe de trădare

în ceața  de granit

pe urmele tale

ca niște copoi alergau

de la un pol

la un alt pol

bătăile inimii mele

apoi

te-am zărit

departe

erai uitarea  

ce se termina

cu o cascadă

în ochiul meu stâng

alerg printre valuri fumurii

ce acoperă lumi  prăbușite cu fiecare vânt 

pășesc timid

secundele sunt bătăi ale inimii

în pragul serii

fără de povești

lacrima așterne toamne enigmatice

risipindu-mă în mici poeme

astăzi

sunt pasărea mută

a unui 

vis rănit

este aiurea să arunci firimiturile

în ele se află ceva din tine

cel mai bine te cunosc păsările

oamenii te zdrobesc din mers

de parcă nimeni nu observă

cum se fărâmiţează

timpul…

când se lumina bunica avea o vorbă cu mine

urcă tu pe scară şi adună cireşe

găseam mereu alte perechi şi mai dulci până spre vârf

urcă tu pe scară în pătul de umple târna

cum se mai zgâia mironosiţa de cu seară printre ştiuleţii noştri

urcă tu scara şi vezi de s-au ouat găinile-alea

că vine toma acuşi de la câmp înfometat şi

fereşte-ne doamne de graba lui…

mi-e sufletul gol pustiit

eul departe de tine

prin ceața destinului crud

înot în lacrimi știi bine

încă o iarnă a venit

viscol e-n suflet la mine

schiază pe cord dezgolit

amante regrete suspine

când pârtie, strigă de zor

cine te-a rupt de la mine

mi-e greu și apoi mă-nfior

și iar  mi-e sete de tine