Joc de cuvinte

[Vezi blog]

De ziua mea voi fi doar amintire
un glonţ frumos prin tâmplă îmi va trece
ducându-mă în altă nemurire
din care sufletul nu va dori să plece.

Va fi-ntr-un asfinţit lângă pădure
când păsările vin la cuib din pribegii
şi fluturii din viaţă pot să-mi fure
tot ce s-a strâns în clipe de melancolii.

Îmi vor găsi doar trupul printre flori
şi-un rece glonţ oprit printre-amintiri,
cum mi-am dorit s-o fac de-atâtea ori
când multe mi-au fost vis şi rătăciri.

De ziua mea iubirea va fi-n doliu
şi-or arde lumanari pân" la sfârşit,
o umbră va privi spre viaţă din fotoliu
în care şi tristeţea mea s-a odihnit.

[x]

Multumesc suflete mele dragi!

Va iubesc si va respect pana dincolo de lacrimi!

[Sofia Sincă]

Respect poetul ca şi mesajul său din versuri. Iubirea se vrea ucisă, cu un glonte al amintirilor negre, dar fără de suflet:

ducându-mă în altă nemurire
din care sufletul nu va dori să plece.

Aotoconsolarea în natură izolat de încrâncenarea amintirilor. Sinele va dobândi altă viaţă.

Este adevărat poezia este tristă pentru că se adreseză direct gândului, cititorului, însă nu mai tristă decât multiplele apocalipse care se poartă şi le citim în fiecare zi. Sunt convinsă că George s-a eliberat de vreun gând negru, cam dur, care l-a bântuit de ceva vreme. De fapt poezia se numeşte ''Joc de cuvinte''. Felicitări, George!

Aceeaşi apreciere dintotdeauna, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Gândul sinuciderii e întâlnit des la romantici... Iau această poezie ca atare.

glonț frumos întâlnit de două ori în poezie.

şi-un glonţ frumos oprit printre-amintiri, > şi-un rece glonţ oprit printre-amintiri,

Prețuire.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Am urât această lume!
Şi cum pot să n-o urăsc?
Un necaz nu se sfârşeşte,
Alte-n loc se pregătesc!

Şi sperând de-o zi pe alta
Văz că sper tot în zadar,
Căci în loc de vreun bine
Chinul meu e mai amar,

De aceea, eu adese
tot suspin după sicriu;
Dar... ah! cine-mi poate spune
Şi-n mormânt cum o să fiu!

Poate-acolo mă aşteaptă
Un necaz cu mult mai greu;
M-am deprins cu chinul lumii
Moarte, fugi când te chem eu!

                            (Veronica Micle)

[x]

Eu nu doresc sa tineti minte

moartea ca un joc de cuvinte

nici sa va placa versurile mele

cat moartea locuieste-n ele!

Va multumesc tuturor pentru lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Sper să fie doar un frumos joc de cuvinte care mai șchioapătă din loc în loc la ritm.

din care sufletul nu va dori să plece./ din care sufletul n-ar vrea să plece.

când păsările vin la cuib din pribegii/ când păsări vin la cuib din pribegii

tot ce s-a strâns în clipe de melancolii./ tot ce am strâns în dulci melancolii.

Și ultimele trei versuri au aceeași problemă.

Nu dau „like” la această poezie. Nu-mi plac aceste gânduri negre.

Cu drag,