Pălărie nouă

[Ion Lazăr da Coza]

Vasile, a’ lui Ghirboață,

băiat sărac,

s-a însurat,

ca în romanele naturalist-realiste,

cu o fată avută,

dar cu universul limitat

de parcă purta pe cap

ciubăru’ lu’ moș Flei

ăl vechi,

duhnitor,

în care duceau

zobolina, oamenii, la gârlă

după ce făceau rachiul.

 

Cum mama proștilor

e mereu cu burta la gură, Ileana

se îngroșa în

talie văzând cu ochii

(cu ce altceva ai putea să vezi?!)

Întrebată

răspundea roșind (pesemne că-i plăcuse):

– Nu știu, lelică-zău, când am rămas

gravidă… Atunci când și-a luat,

Vasilică, pălărie nouă! se grăbea

să adauge.

– Și când și-a luat, Vasile, pălărie nouă?

– Atunci când am rămas gravidă.

 

Însă de era grăbită,

sau dacă cea care întreba

nu-i era surată, răpezea:

– Nu știu eu. Vasile știe!

                             din ciclul: La Ghizunie

zobolină = borhot

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc pentru încredere, Gina.

Sper să nu fie un cec în alb...

[gina zaharia]

Apreciez mult acest proiect al tău. Cu siguranță va fi o reușită (cred că am mai spus asta):)

Am venit să recuperez!:)

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Valentin, La Ghizunie e un proiect în lucru. Dacă voi primi semnale pozitive, îl voi duce la capăt.

Mulțam pentru popas.

[Irimia Valentin]

Ai reusit sa-mi eliberezi un stol de surasuri Ion...nu-ti cunosteam faţeta asta dar te prinde de minune

[Ion Lazăr da Coza]

Mersi mult, Ioan!

[Ion Lazăr da Coza]

Și io 'ți-admir răbdarea cu care mă citești, Gabriela!

[Ion Lazăr da Coza]

După cum știi, poezia redă un fapt real, dragă Lisia. Dacă n-are har, e doar vina mea.

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, mulțumesc pentru încrederea acordată!

[Gabriela Grădinariu]

 Verosimil, pitoresc, alt personaj simbol pentru civilizaţia satului. Admirabil!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, fragmentul selectat de tine e un exemplu de „limbă de lemn”. Deci, putem spune că nu numai veșnicia s-a născut la sat. :)